Creierul uman ? Uh, suna complicat asa dupa titlu, nu-i asa ? Dar stati linistiti deoarece v-am pregatiti o lecturare facila si chiar distractiva.

E curios cum invatam adesea lucruri in mod mecanic, doar pentru ca e necesar pentru examene sau date fixe, insa nu suntem curiosi de subiecte. Asta pana cand nu ne impiedicam de ele sau nu ni se deschide apetitul sanatos pentru ele. Astfel invatam istorie si geografie la scoala insa pe vremea cand eu le-am facut nimeni nu prea era interesat de aceste materii, poate doar cei ce au optat pentru clase pe acest specific. Insa astazi istoria mi se pare fascinanta si invat foarte multe din ea, spre deosebire de perioadele din liceu cand nu era deloc printre materiile mele favorite. In ceea ce priveste geografia tiparul e cam acelasi, am preferat sa invat pe drum, in calatorii, cunoscand tari si oameni.

Si intr-un fel este normal, nu prin impuneri si termene fixe ajungi cu adevarat pasionat sau interesat de ceea ce inveti, ci atunci cand realizezi importanta acelei invatari pentru viata ta. Probabil de aceea sistemul de invatamant nu este atat de eficient construit si nu da rezultatele scontate. Pentru ca noi realmente avem nevoie de o mare parte din informatiile care ni se furnizeaza pe bancile scolii, insa ordinea de invatare si modul de invatare nu are cum sa fie identic pentru toti cei din acea clasa, grupa sau serie.

Acelasi lucru mi s-a intamplat si cu creierul. Desi facand medicina am avut ocazia sa studiez creierul uman la modul propriu, nu pot sa spun ca m-a dat pe spate asta, sau ca am fost extrem de entuziasmata sa sap prea departe atunci cand aveam un volum imens de invatat de la un curs la altul, nopti nedormite si multe informatii noi deodata. Si totusi astazi creierul uman, respectiv setarea mentala e parte semnificativa din ceea ce fac, studiez sau predau, astfel incat reluarea invatarii dar dintr-o alta perspectiva si cu alti ochi a devenit o parte interesanta si stimulanta pentru mine. Vi s-a intamplat si voua acelasi lucru de-a lungul vietii ? Sa reveniti asupra unor lucruri demult invatate insa de data asta cu pasiune sincera in a le invata si intelege?  Cu siguranta.

Insa creierul nu este ceva important de studiat doar pentru un medic sau psiholog ca si exemplu, deoarece pe acolo ne procesam noi intreaga experienta de viata. Si faptul ca putini se preocupa de elucidarea misterelor acestui organ fascinant e oarecum o curiozitate avand in vedere ca astazi se cunosc deja atat de multe despre el, notiuni atat de utile pentru oricine incat omiterea acestui subiect din dezvoltarea noastra personala poate fi denumita ca ceva pueril. Si asta o spune mintea mea de acuma evident, nu cea de acum 10-15 de ani :)), dar asa e in viata ce sa-i faci.

Am mai discutat putin despre creier in articolul comunicare dintre sexe, o lectura care completeaza informatiile despre care voi scrie acum, de data asta insa ma axez pe imaginea de ansamblu, prea putin cunoscuta pe cat de importanta ar fi ea. Astfel vom face o mica incursiune in creier, o tema pe care intentionez s-o abordez intr-un mod cat mai usor de citit si de inteles.

Daca vrem sa ne dezvoltam si sa inaintam in viata noastra cu dreptul, consider ca o unealta de accelerare ar fi exact aceasta cunoastere a creierului nostru si cum functioneaza el.

Noi stim ca in creier au loc procese interminabile prin care tot ce se intampla in jurul nostru si tot ce invatam este codat si stocat. Creierul este ca si un calculator, o masinarie perfecta si fascinanta prin complexitate si putere.

Tot ce invatam noi este codat insa in functie de maniera invatata. Si precum avem 3 sisteme majore de reprezentare: vizual, auditiv si kinestezic ( +gustativ si olfactiv) adica cele 5 simturi ale noastre, asa si creierul isi stocheaza informatia in functie de aceste sisteme. De exemplu, daca noi am memorat ceva intr-o forma vizuala atunci si reamintirea se va face astfel, sau daca am memorat ceva prin voce sau sunete atunci la fel ni le vom si reaminti. Cel mai adesea se foloseste sistemul vizual, de altfel cele mai bune tehnici de memorizare au la baza crearea imaginii vizuale si crearea a cat mai multe cai de legatura cu acea imagine. Este tehnica folosita si de recordmenii in memorarea cartilor de joc.
Un alt exemplu pentru vizual este felul in care ne facem cumparaturile. Vrem sa ne cumparam o plasma pe care am vazut-o intr-o reclama si care ne-a placut. Creierul va stoca imaginea acelei plasme ca ceva ce ne dorim. Cand vom ajunge la magazin vom incepe sa comparam imaginea stocata din creier cu imaginea din magazin si vom dori sa cumparam plasma care se aseamana cel mai mult cu imaginea dorita. Cand ai o astfel de imagine construita si stocata anterior, este mult mai greu sa fii deturnat de la ea si sa alegi sa cumperi un cu totul alt model decat ti-ai imaginat inainte de a intra in magazin. Bine-nteles asta depinde si de puterea de convingere a vanzatorului si de puterea ta financiara, insa cazul cel mai adesea este ca vei lua ceva ce se aseamana cat mai mult cu imaginea ta de acasa. Iar daca vanzatorul este suficient de bun in ceea ce face atunci va stii cum sa afle informatiile necesare despre acea imagine a ta anterioara astfel incat sa te faca sa crezi ca vei cumpara exact ceea ce ti-ai dorit. In ceea ce priveste cumparatorii indecisi e o alta poveste, acestia nu si-au construit inainte o imagine clara cu ceea ce doresc, astfel incat pana acea imagine nu devine clara nici ei nu vor cumpara, un vanzator abil va sti in acest caz ca are de construit o imagine cu totul noua mergand pe specificatiile si dorintele “neclare” ale clientului.
Dar nu e vorba de un curs de vanzare aici asa ca revin.

Desi exista la maturitate un sistem de reprezentare preferat, dar intotdeauna se regaseste un mix si cu alte simturi. De exemplu daca ai asociat o imagine cu un anumit miros sau o anumita melodie – atunci memoria ta va face uz si de simturile asociate cu imaginea de baza. O imagine poate deveni tragaci pentru un alt simt nu doar cel vizual. La fel e si cu fobiile, o imagine a obiectului sau vietatii fobice poate declansa stari kinestezice de greata, rau, teroare, etc. Si de aici incepem sa elucidam de ce un anumit lucru poate declansa brusc ceva in noi fara sa ne dam seama constient de asta. Totul vine din acea stocare initiala in creier. Daca atunci cand am stocat o imagine impreuna cu alte simturi sau stari, atunci in viitor rememorarea va reinvia toate acele simturi implicate anterior, chiar daca in acel moment poate nu au sens. E fascinant nu ? Asta ne poate elucida foarte multe despre propria persoana. De aceea sedintele de psihoterapie au in mod uzual un tipar cunoscut de a merge in trecut, pentru a deslusi aceste stocari anterioare de care adesea nu mai suntem constienti.

Ideea este insa ca toate acestea se invata si deci atunci cand ne nastem avem in fata toate posibilitatile. Pentru orice actiune sau miscare noi implantam informatii in creierul nostru, iar acesta va incepe procesul de invatare. Un exemplu interesant in acest sens sunt neuronii oglinda. Noi avem 1 neuron pentru fiecare miscare si un alt neuron pentru actiunea initiatoare. Odata invatata o astfel de asociere nu mai este nevoie sa faci miscarea pentru a recrea mental acea miscare. Acesta e un subiect intreg, cum de exemplu s-a constatat ca trainingul mental poate mentine un corp tonifiat si cum o persoana imobilizata la pat dar care face antrenament mental cu actiuni anterior invatate poate evita atrofierea musculaturii, deoarece creierul nu face diferentierea intre actiunea faptica si cea mentala. Daca tu i-ai rulat o imagine pe creier el o ia ca si cum acea actiune chiar se produce. Aceasta poate fi o lectie extrem de serioasa pentru parinti, in modul in care-si educa copii si ce activitati le permit acestora cand creierul este in plina dezvoltare si deci invata permanent lucruri noi. Inclusiv autismul prinde cu totul o noua definitie daca privim din aceasta perspectiva, poate deveni ceva invatat si nu ceva cu care un copil s-a nascut. Si mergand pe exemplificarea neuronilor oglinda, probabil am observat si noi pe propria piele cum daca invatatoarea ridica degetul amenintator catre noi desi nu zice nimic, deja am preluat mesajul ca vrea ca noi sa facem liniste in clasa, deoarece a fost un gest asociat anterior cu asta. Astfel o simpla ridicare a unui deget asemenea invatatoarei va face copilul sa retraiasca acel avertisment anterior si efectul asupra lui va fi acelasi. La fel se produce si cu o palma, odata un copil palmuit, acesta va putea resimti palma la o simpla ridicare a palmei catre el, chiar daca palma nu mai aterizeaza concret pe fata lui.

Se pot deduce foarte multe lucruri din aceste descoperiri, creierul este supus unui studiu permanent si din fericire astazi avem deja o serie intreaga de informatii, dar pe care din pacate nu prea le invatam. Daca am face-o am putea sa ne regandim intregul mod de viata, de educatie si bine-nteles de schimbare acolo unde este cazul mergand pe aceasta functionare complexa dar totodata simpla a creierului. Am stii de exemplu ca neuronii nu sunt preprogramati genetic din stadiul de embrion, si atunci am avea mult mai mare grija de cum ii programam. Sau am stii ca 1/3 dintre neuroni se pierd dupa nastere din simplul fapt ca nu sunt folositi, iar excedentul este tocmai pentru ca cei ramasi sa fie de ajuns, tocmai pentru ca nu e stabilit de dinainte care ce va face, nici macar cei pentru respiratie. Desi unii neuroni vor prelua automat respiratia din aria destinata lor, acestia se vor intari si vor dezvolta un tipar pentru respiratie, fiecare dintre noi respira in mod diferit. Tiparele generale fara de care nu am putea sa traim se dezvolta intr-adevar in viata prenatala insa se activeaza si se definitiveaza dupa.

In plus mai exista o veste foarte buna de care nu toti stiu, faptul ca exista o parte din creier care e capabila sa produca noi neuroni, si anume – hipocampul – acesti neuroni se pot produce la activitati noi sau la sport de exemplu, insa care mor la fel de rapid daca nu sunt folositi. Dar orice activitate noua poate produce neuroni noi daca este cazul iar acestia pot sa se pastreze daca acea activitate devine sustinuta. Nu-i asa ca e o veste excelenta ? De altfel dupa ultimele studii in zona hipocampului se produc zilnic in jur de 10.000 de neuroni noi, insa supravietuirea lor depinde de ce facem cu ei. Si de aici putem ajunge la importanta invatarii permanente a lucrurilor noi, a stimularii permanente a creierului prin cat mai multe activitati diferite ce implica studiu individual, cunoasterea altor persoane si impartirea de idei cu acestia, sport si alimentatie sanatoasa.

Si acestea fiind spuse inchei aceasta prima parte pe acest subiect vast cu increderea ca v-am activat interesul si asteptati cu nerabdare continuarea. Insa ca si pentru orice alt proces de invatare, daca bagi prea multa informatie deodata aceasta se risipeste, ca si apa ce se revarsa dintr-o galeata plina cu apa proaspata de la cismea.

Aveti aici si partea a 2-a


7 comentarii

Darius · ianuarie 21, 2012 la 11:04 pm

Foarte interesanta seria celor 2, chiar o viziune mai altfel asupra cum sa regandesti functionarea creierului. Felicitari si la mai mult. Poate o continuare ?

    Cristina · ianuarie 22, 2012 la 7:11 pm

    Multumesc de apreciere Darius. Am dedicat o categorie „Creierului uman”, astfel cu siguranta va exista o continuare 🙂

Tu ai idee de puterea primei povesti auzite despre tine? | Platinum Development · septembrie 10, 2012 la 11:12 am

[…] chestionarului au fost aproape echivalente intre ele. Cu adevarat o lectie de luat in calcul despre creierul uman si cum functioneaza mintea […]

La un festin de creiere … fara ingrediente (resurse) - Platinum Development · aprilie 29, 2012 la 1:29 pm

[…] nu credeti ca ati scapat de creier, desi n-am mai scris demult stiti ca ma pasioneaza topicul, asa ca sa purcedem la […]

Creierul pesimistului si memoria, NLP · martie 31, 2012 la 7:18 pm

[…] Creierul “o unealta serioasa” – prima parte […]

Jumatatea plina sau cea goala a paharului ? (Pesimism vs Optimism) « Platinum Development · februarie 8, 2012 la 12:46 am

[…] la obiect, chiar puerile – pentru a declansa raspunsuri calitative. Nu uitati ca am mai vorbit despre creier si cum functioneaza el. Daca-i dai o intrebare el va incepe sa deruleze un program de cautare pana cand va gasi raspunsul, […]

Creierul “o unealta serioasa” – partea a 2-a « Platinum Development · decembrie 20, 2011 la 1:10 am

[…] pentru partea 1 aici […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Creierul uman

13 lucruri pe care oamenii puternici mental nu le fac!

Ai citit cumva aceasta carte a cercetatoarei si psihoterapeutei Amy Morin, despre ce nu fac oamenii puternici mental? Este o lectura extraordinara care sintetizeaza latura gandurilor, comportamentelor si emotiilor acestor oameni. Cu un astfel de Citește mai mult…

Autosabotaj

Cum poți obține starea de calm la serviciu în 3 pași

Starea de calm la serviciu vine cu nenumărate beneficii. Am postat un slideshow zilele trecute pe facebook despre acest subiect, dar am considerat oportun să dezvoltăm subiectul. Resursele de care dispunem la un anumit moment Citește mai mult…

Citate celebre

Schimbă-ți viața cu citate celebre si relevante pentru tine

Te-ai gândit vreodată de ce au atâta succes citatele? Fie ele motivaționale, celebre, despre viață, cu poze atașate sau fără, dar mai ales cu poze care spun și ele o poveste, citatele reprezintă o atracție. Citește mai mult…