Platinum Development

Dezvoltare personală în carieră și în viața personală

O metoda simpla si eficienta de a relationa cu copilul tau prescolar

In zilele noastre marcate de viteza, aflate mai nou si sub spectrul crizei economice, tinerii parinti din societatea romaneasca par mai incercati decat in generatiile precedente. Mentinerea serviciului, eforturile pentru asigurarea unui trai relativ decent, complicarea tuturor aspectelor din viata de zi cu zi lovesc in cel mai de pret lucru, dar pe care un parinte il poate oferi copilului sau – timpul petrecut impreuna. Nu este de mirare ca, in relatia minata de absente, oboseala, graba, program prelungit la cresa ori gradinita, bone si, in cazuri fericite, prezenta indelungata a bunicilor, copilul poate incepe sa manifeste anxietate, conduite atipice sau chiar respingere fata de parintele sau.

Un potential remediu se gaseste in exemplul oferit de terapia filiala, o abordare folosita de ludoterapeuti (Ludoterapia = Terapia prin joc) pentru a ajuta parintii in vindecarea si consolidarea relatiei cu copii lor de varsta prescolara. Baza acestei abordari o constituie constientizarea faptului ca, la copii de varsta prescolara, atat invatarea dar si reglarea conflictelor, a emotiilor negative se produce prin intermediul jocului.

Joaca, chiar structurata de parinte, are nevoie sa se desfasoare sub pecetea empatiei si acceptarii neconditionate a copilului. Durata minima a acestui demers poate fi chiar si de o ora pe saptamana, in weekend. Copilului i se va spune ca aceasta ora ii este dedicata doar lui, este ora lui in care atentia, grija, si caldura parintelui, fara intreruperi, sustrageri sau intruziunea vreunui factor exterior. I se va mai spune ca in aceasta ora nu sunt alte limite sau reguli decat aceea de a nu se rani pe sine sau pe altcineva. Parintele isi va insoti copilul in calatoria de explorare si intarire a relatiei lor si isi va folosi creativitatea si sensibilitatea pentru a-si alterna conduita pasiva dar suportiva cu interactiunea debordanta. El se va abtine de la critici sau corectii si se va asigura ca verbalizeaza actiunile intreprinse de copil si ca il lauda  pentru orice initiativa pozitiva pe care acesta o are pe parcursul jocului.

Exemple de activitati pentru inceperea orei comune:

–       Rasfoirea albumului de familie si rememorarea momentelor importante de la nasterea copilului pana la momentul actual – copilul sa afle ca a fost dorit, ca a fost iubit si ingrijit tot acest timp. Poate fi initiat apoi un joc despre nastere si perioada in care a fost bebelus.

–       Parintele poate desena/picta impreuna cu copilul pe aceeasi plansa, incurajandu-l pe acesta din urma sa-si dea frau imaginatiei.

–       Gatirea impreuna a unei prajituri, sau a unei placinte, timp in care copilul sa aiba un rol activ, pe masura puterilor sale.

In concluzie, creativitatea, iubirea manifesta, exuberanta neinfranata si acceptarea sunt ingredientele care pot face o astfel de ora comuna un reper sanatos si vindecator in viata copilului mic.

Articol scris de: Mihai Stancu – psiholog (coautor Platinum)

Referinte:  Guerney, B. G. Jr. (1969). Filial therapy: Description and rationale. In B. G. Jr. Guerney, (Ed), Psycho-therapeutic agents: New roles for nonprofessionals, parents and teachers (pp. 450-460). New York: Holt, Rinehart and Winston.

1 Comentariu

  1. Foarte interesant articoulul si ma gandesc cati dintre parintii nostri nostri au facut asa ceva.
    Daca stau si ma gandesc la ai mei, consider ca ei au facut ce au crezut ca e mai bine pentru ei si sau gandit sa ofere ce nu au avut ei. Uitandu-ma in urma vad ca pentru ei pentru parintii mei a fost mult mai important sa imi asigure o casa unde sa stau, haine cu care sa ma imbrac, carti pentru scoala, iar restul a ramas in urma. Punandu-ma in situatia lor cred ca asta a fost prioritatea lor si nu au vrut sa vada mai in profunzime. Oare asta mic ce vrea el cu adevarat? De ce are el nevoie? Care ii sunt dorintele lui. Stiu sigur ca pentru ai mei a fost „Tu esti un copil, ce stii tu? Lasa ca stim noi mai bine”.
    Cred ca metoda descrisa in articol e una foarte buna pentru a descoperi „omul mic” din fata ta si nevoile lui, nevoi care nu sunt intodeauna la fel cu nevoile tele.

    Postează un Răspuns

Trimite un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *