Cum sincronicitatile ne acompanieaza viata, asa si la mine in ultima vreme cu subiectul despre care tocmai citesti. Apropo, bine ai venit in lumea mea 🙂 Si asa … in mod obsedant revine tema aceasta despre activitatile multiple care duc la cresterea capacitatii creierului.

Am purtat o discutie revelatoare zilele trecute cu cineva pe tema hartii mentale a oamenilor din jurul nostru. Discutie care se refera foarte bine la celebra remarca “mai, parca vorbim limbi straine”. Si aceasta exprimare este foarte valida in cazul in care persoanele care vorbesc, sau mai bine zis “incearca sa comunice” au harti interne mult prea diferite una de alta, sau care doresc sa comunice fara sa intre in raport una cu cealalta. Insa de data asta voi aduce in prim plan aspectul “nu am cu cine aborda astfel de subiecte, aceste persoane inafara de casa, munca si televizor nu au nici un alt subiect de conversatie.” Si atunci faptul ca ei traiesc pe o micutza planeta Unisensum face ca cineva venit de pe Plurium sa para putin dusa cu plututza.

De cate ori nu ti s-a intamplat sa nu te poti intelege de nici o culoare cu o anumita persoana cu care tu vrei sa abordezi anumite subiecte, insa se uita la tine ca la “specimenul” de om ce imparte daruri pe strada contra zambete.

Treaba sta in felul urmator. Noi suntem cu totii UNUL in esenta noastra, la fel cum suntem si UNICATI in dezvoltarea noastra, ambele variante corecte.

Dau un exemplu: daca cineva a trait toata viata in acelasi oras, sat, cartier, a avut aceleasi preocupari, prieteni si nu a iesit prea mult din mica sa lume sau nu a studiat suplimentar sa afle ca existe multe alte lumi, atunci daca vine cineva care toata viata a fost un avid cautator de “comori”, a avansat, a explorat, s-a plimbat, s-a jucat, si-a crescut propriul univers, atunci cel din urma poate fi perceput la propriu ca un extraterestru.

Toate ar fi bune si frumoase daca noi nu am avea mereu tendinta de a proiecta pe celalalt propriile asteptari si propria cunoastere. Traind in lumea noastra care totusi o impartim fizic cu persoana de langa noi ne gandim ca si acea persoana cunoaste universul nostru, traieste in aceeasi lume. Insa nu este adevarat.

Neuronii se formeaza toata viata ca raspuns la invatare

Diferenta exploratorului este ca lumea lui e totusi mult mai mare si deci poate sa se opreasca din tranzit in lumea altuia care traieste pe o planeta mica si sa exploreze in continuare. Pe cand cel din urma va fi depasit de noua sa experienta si daca nu doreste sa-si paraseasca planeta va percepe persoana noua, informatia ca ceva amenintator la propria siguranta iluzorie. Pentru ca nu exista siguranta absoluta. In orice clipa ti se poate intampla ceva, oricand. Tu ai control asupra vietii tale, insa nu in totalitate. Viata si provocarile ei, toate acele poteci, drumuri nationale si uneori autostrazi pe care le urmam sunt presarate cu factori EXTERNI, deci care nu tin de noi. Partea asta nu o poti controla de unul singur. Insa poti controla cum gestionezi tu situatia. Si ia sa vedem. Il avem pe omul nostru de pe Unisensum si pe cel de pe Plurium teleportati impreuna intr-un loc in care n-a fost niciunul. In acel loc apar izvoare de culori neintalnite, copaci necunoscuti si un apus de soare azur. Insa totul e altfel, nimic nu este familiar si chiar si cu frumusetile de acolo, exista pericolul necunoscutului si nevoia de adaptare. Exploratorul nostru de pe Plurium va fi fascinat si curios sa exploreze acest loc inedit. El se va gandi cum se poate integra cel mai bine in noua lume in care tocmai a aterizat. Cel de pe Unicum se va minuna si el insa n-o sa-i vina sa creada si va fi depasit de noul loc. Poate nici n-o sa-l vada, mergand pe varianta amerindienilor la debarcarea lui Columb cand nu au putut vedea o vreme vasul. Sau poate va sudui cu “piei drace, ce mai e si asta, visez, asa ceva nu exista, vreau sa ma trezesc, am innebunit …”.

Daca ceva nu functioneaza SCHIMBA!

“Las ca merge si asa, sa moara capra vecinului, toti/toate sunt la fel, cineva sa faca ceva, aia nu fac nimic …” sunt exprimari ale omului neputincios si care nu este constient de puterea sa proprie de decizie si actiune. Aceste ganduri si acest mod de a fi aduce otrava unui spirit in dezvoltare continua.

Sa vedem un antreprenor de reusita. Ce s-ar face acesta daca nu ar fi in stare sa gestioneze lansarea afacerii sale si toate acele neajunsuri care in prima faza sunt toate doar proiectii si necunoscute de gestionat zilnic oricate planuri si-ar fi facut inainte? Pe urma cum ar creste acea afacere fara spiritul de dezvoltare continua, de a prinde aripi? Cum ar face fata la toate schimbarile legislative, la forta umana atat de greu de controlat, la toti acei factori externi care azi pot functiona brici, dar maine pot scapa de sub mana? Primul probabil se va retrage inapoi pe Unicum si se va lega de toate acele exprimari citate mai sus. Cel de-al doilea insa va cauta solutii si va adapta din mers, va fi flexibil, ca un explorator neinfricat. Desigur orice persoana de succes cunoaste suferinta, esecul, problemele inevitabile si toate acele cuie de pe drum care iti mai gauresc cauciucurile pe traseul catre destinatie. Si el simte, si el e macinat si amarat, si el suduie si uneori se epuizeaza si exaspereaza de toate cate pot veni deodata peste el. Insa dupa ce s-a scuturat, a inlaturat cuiul si repara ce e de reparat, schimba roata veche cu alta noua, merge mai departe. Desigur in loc de cui poate fi un ciob de sticla, sau orice alt obiect amenintator pentru directia sa dreapta de mers, insa de fiecare data se va readapta, nu va ramane pe marginea soselei asteptand sa moara acolo. De asemenea e dispus sa exploreze carari necunoscute, daca de exemplu „provocarea” l-a prins undeva in padure si bateria de la telefon s-a descarcat (precum in toate acele filme sablon cu noaptea in padure, urlet de lupi si fosnete de frunze + bateria descarcata tocmai in secunda aceea).

Exista acel blackout (adica starea aceea de inghetare cand esti inspaimantat si nu gasesti nici o resursa de moment). Insa cum sa iesi de acolo si cat timp iti ia pentru asta face diferenta in viata.

Creierul este o masinarie perfecta de invatare. Nefolosit sau inadecvat folosit va crea monstrii.

Daca vrei sa ti se intample ceva extraordinar, pentru asta trebuie sa faci altceva decat pana acum, daca nu ai deja acel extraordinar. Nu uitati definitia nebuniei, sa faci aceleasi lucruri zi de zi si sa astepti rezultate diferite. Asta se cheama incrancenarea de a tine cu toata puterea de zona ta de confort care oricum e o iluzie. Cuiul oricum iti poate apare oricand si de unde nu te astepti. Chiar si daca ne raportam la accidente, stim ca statisticile indica faptul ca cele in casa sunt cele mai frecvente. Deci teoretic tu poti sta acasa tolanit pe un fotoliu si facand cu mare spor “nimic” si sa iti pice candelabrul in cap. Tu credeai ca esti protejat si nu ti se poate intampla nimic … in casa. Sau precum in cazul accidentelor cu nebunii soselelor de care avem parte toti in fiecare deplasare care o avem. Acestia au senzatia ca daca scapa odata, de doua ori sunt invincibili si ca au noroc. Si asa se explica toate acele depasiri care-ti iau tie rasuflarea ca si sofer cand vezi cum a scapat unul dintr-o situatie extrem de fatala dar din care s-a salvat, insa din atentia altui sofer mai responsabil in cele mai multe cazuri. Aceste persoane uita ca cel mai frecvent ei scapa din cauza unui alt sofer care-i lasa sa intre, care face loc sau chiar opreste pentru ca nebunia lor sa nu duca la ireversibil. Noi soferii suntem soferi in trafic pentru toti cei implicati in trafic in jurul nostru. Asa este? Si ce uita acesti sinucigasi ai soselelor este ca adesea doar o singura data trebuie sa ti se intample si gata, nu mai se pune problema nici de noroc, nici de a doua sansa. O singura data si poti iesi din joc definitiv. Cat despre cei care au comis-o odata si dupa un timp revin la vechile metehne, nu am decat o vorba, mai bine dute in padure si sinucide-te singur daca nu esti capabil sa inveti nimic din viata asta, dar macar nu vei pune in pericol si viata altora.  Poate a sunat putin cam dur ce am spus, insa fiecare are intolerantele sale, eu am intoleranta la a nu vrea sa evoluezi in nici un fel si sa ramai la acelasi nivel la care erai acum 1 an, 2 ani, 10, o viata. Si pentru asta noi oamenii avem o alta scuza minunata. Ca vulpea isi schimba parul dar naravul niciodata. Si de aici a derivat expresia ca oamenii nu se schimba. Si referitor la importanta limbajului – cat de nociva este o astfel de credinta, sau un astfel de citat repetat suficient de mult incat sa devina credinta? Sa crezi asta e egal cu a trai degeaba. Cine nu crede in schimbare si transformare nu traieste cu adevarat. „Asa m-am nascut, asta este, ce pot eu sa fac, daca nu ma placi asa eu n-am cum sa ma schimb.”  Mda … 🙂

Ce nu folosesti pierzi!

In gimnaziu am avut intreg piciorul drept in ghips timp de o luna. Acesta devenise deci o prelungire de tras de colo pana colo fara sa mai contribuie in nici un fel la functiile mele motrice. Si a fost vorba doar de o luna. Insa cand mi s-a taiat ghipsul piciorul meu se injumatatise in dimensiuni si primul impact a fost ca nu mai puteam sa stau pe el, nu mai reusea sa ma tina. Practic am reinvatat sa merg. Evident a fost un proces de scurta durata si mi-am revenit rapid dupa perioada de recuperare. Insa cum ii spune si numele, perioada de recuparere vine dupa ceva ce s-a pierdut pe undeva, sau trebuie RECUPERAT. Indiferent ce invatam noi sa facem, inclusiv profesiile noastre, daca nu le practicam in timp putem sa le reincepem, unele aproape de la zero. Asa si cu toate abilitatile/capacitatile noastre, indiferent ca e vorba de comunicare eficienta, dezvoltare personala, gatit, iubit, daca nu ne ocupam de ele se pierd. Cat despre maiestrie, sau dezvoltarea unui talent pana la gradul de excelenta e nevoie de aproximativ 10000 de ore. Asta pentru o viata normala cu alte treburi colaterale, somn si timp folosit pentru altceva inseamna cam o perioada de 10 ani. Deci ca sa devii realmente talentat la ceva ai nevoie de niscaiva munculitza. Si la fel si in antreprenoriat, la fel si in business, in viata personala, in hobbiurile tale. Ca sa devii bun la ceva ai de perfectionat acel ceva, si mai ales ai sa folosesti ceea ce ai si daca ceva iti lipseste compenseaza-ti lipsurile. Nu astepta sa ti se dea pe tava, nu trai la mila altora, cu cat esti mai invatat si adaptabil cu atat si controlul asupra vietii tale va fi mai mare. Asta inseamna evolutie, asta inseamna viata traita, asta inseamna iesirea din stadiul de embiron, de leguma, de samanta. O persoana care s-a oprit din drumul sau nu face altceva decat umbra pamantului, desi daca va ganditi ca am facut analogia cu copacul nu e asa, acesta aduce multe altele pe langa umbra, ne mai si oxigeneaza creierele hipoxice.

Use it to not lose it! Breakthrough!

Video de sustinere:

Articole de sustinere:

Sparge tiparele

Cum poti profita de vara pentru a-ti dezvolta creativitatea

La un festin de creiere

Setarea mentala de antreprenor

De la dorinta la putinta


1 comentariu

Ce anume ne motiveaza si cum iti motivezi tu oamenii? | Platinum Development · septembrie 13, 2012 la 6:52 pm

[…] tot avem harti diferite si nici o persoana nu e la fel chiar daca are acelasi numar de oase, sex si alte similitudini; […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Creierul uman

13 lucruri pe care oamenii puternici mental nu le fac!

Ai citit cumva aceasta carte a cercetatoarei si psihoterapeutei Amy Morin, despre ce nu fac oamenii puternici mental? Este o lectura extraordinara care sintetizeaza latura gandurilor, comportamentelor si emotiilor acestor oameni. Cu un astfel de Citește mai mult…

Antreprenoriat

Tinerii milenialii vor dicta piața muncii până în 2025

Probabil sunteti la curent cu noțiunea de milenial, mileniali sau mai pe englezește așa millennials cu doi de „l” și doi de ‚n”; cu atât mai mult dacă sunteți antreprenor, manager, părinte de milenial sau însuși un mândru reprezentant al acestei generații.

Autosabotaj

Cum poți obține starea de calm la serviciu în 3 pași

Starea de calm la serviciu vine cu nenumărate beneficii. Am postat un slideshow zilele trecute pe facebook despre acest subiect, dar am considerat oportun să dezvoltăm subiectul. Resursele de care dispunem la un anumit moment Citește mai mult…