Platinum Development

Dezvoltare personală în carieră și în viața personală

Nu-ti fie teama de „regres”!

dezvoltare personala, curs NLP, teama de regres, frica de schimbare,Sunt momente in viata cand credem ca avansam si avem rezultate bune, iar apoi ceva se intampla si ne trezim cu un pas inapoi. Este valabil si in relatiile cu ceilalti si in reusitele profesionale.

Regresul este parte din schimbare si din dezvoltare.

Noi atunci cand crestem si ne dezvoltam traversam mai multe etape. Se intampla ca adesea dupa ce am invatat deja ceva sa dam peste informatii noi, sa mergem la cursuri, sa fim inspirati de altii si sa ne dam seama ca ceea ce faceam pana atunci nu era tocmai cea mai buna alternativa, sau ca se poate mult mai bine. Si ne apucam sa facem schimbari conform noilor informatii pe care le avem acum.

Exemplu din comunicare: Esti X-ulescu si in timp ce ti-ai rafinat cunostintele de comunicator ti-ai dat seama la un moment dat ca „tacerea e de aur”. Ai exersat si exersat iar in timp ai ajuns sa vorbesti mult mai putin ca inainte si sa asculti mult mai mult, in situatii similare. Ai devenit atat de bun incat ai inceput chiar sa savurezi ascultarea activa si sa culegi foarte multe informatii astfel. Totusi in unele situatii parca nu era cea mai buna alternativa. Cu unii functiona foarte bine, cu altii ba. La un moment dat ai facut un curs de comunicare eficienta, nlp, sau vanzari si ai invatat despre raport, sisteme reprezentationale, calibrare si tot felul de lucruri despre care nu aveai idee in asa detaliu. Ai avut un „wooow” si ti-ai dat seama ca ce ai omis inainte era tocmai departajarea situatiilor, a oamenilor si mularea personalizata pe acestia. Din postura de ascultator foarte bun (abilitate obtinuta prin propriile forte) ai inceput sa aplici cele invatate recent. A intervenit mecanismul constient de corectura, in sensul ca de fiecare data cand comunicai cu cineva rationai logic in functie de noile date invatate despre ce ai de facut, ce ai de spus, si astfel ai devenit foarte cerebral si aparent mecanic, rece si artificial. In tot acest proces ai ajuns intr-o stare de „zapaceala” in care ai inceput sa o dai in bara chiar si in relatiile actuale deja bine infiripate. Ai devenit vizibil stangaci si rezultatele obtinute in comunicare s-au lovit de reusite slabe si chiar „esecuri”. Asta in prima faza. :)[socialring]

Inainte de o noua etapa de maiestrie poti trece prin etapa de dez-invatare

Ceea ce ti s-a intamplat se cheama dez-invatare. Prin asociere, tu nu poti construi casa visurilor tale pe o fundatie deja existenta, dar care de fapt este fundatia pentru o cu totul alta casa. Tu ai de refacut fundatia conform noilor tale criterii. Daca initial ti-ai dorit o casa draguta cu 3 camere, 2 bai, o bucatarie si o terasa, fundatia actuala e perfecta. Insa daca intre timp ti s-au schimbat datele, ti-ai dat seama ca vrei si poti mai mult. Acum iti doresti o casa cu mansarda, care are cele 3 incaperi initiale + inca 2 camere de oaspeti intr-o mansarda care nu exista inainte, si mai vrei si o piscina interioara. Si realizezi ca fundatia deja construita nu te va duce sub nici o forma catre aceasta casa, ci catre casa deja invechita pentru tine. Asa ca te apuci si refaci fundatia, deci distrugi ce deja exista ca sa poti reconstrui conform noilor parametrii.

Daca vrei ca o abilitate a ta sa devina excelenta ai de facut modificari structurale pe acea abilitate

Am sa va mai dau un exemplu din sport. Cum mi-am dat seama pe propria piele de acest proces de dez-invatare. Pe vremuri imi placea sa joc tenis si am avut perioade cand am jucat mai des. Nu sunt o jucatoare extraordinara de tenis, niciodata nu a fost acesta scopul, e doar un hobby, ceva ce-mi place. Cand am inceput prima data sa invat sa joc am facut-o la modul amator si nu am avut ghidaj profesionist pentru asta. Asa ca am jucat cat am putut eu mai bine, din observatiile facute asupra altor jucatori. Astfel mi-am dezvoltat o rutina de amator in care multe dintre miscari erau puerile pentru orice jucator profesionist. Insa puteam juca tenis si faceam fata la partide. Am ajuns sa am o deprindere, respectiv abilitatea de a juca tenis intr-o maniera gresita, dar care functiona. A ajuns un automatism.

Dupa multi ani de zile am ajuns sa joc cu cineva foarte atent la detalii si care observand cum joc mi-a atras atentia asupra deprinderilor mele gresite. Mi-a explicat cum pot sa-mi imbunatatesc jocul si m-a ajutat sa fac primele schimbari. De cate ori imi iesea o lovitura conform noilor schimbari eram entuziasmata si mi-am dat singura seama de avantajele pe care le pot avea daca joc corect. De aici adrenalina, sau acel impuls care-l avem cand intrezarim prima data luminita de la capatul tunelului. Si conform norocului incepatorului in primele partide jucate am avut si rezultate foarte bune. Apoi a urmat o mini pauza pana la urmatoarea partida. Aceasta s-a dovedit una dezastruoasa. Ma straduiam sa-mi readuc aminte noile tehnici si miscari, care intrau peste automastimul deja dezvoltat. Rezultatul era o mixtura intre o miscare automata si una nou invatata, cu mingea care mergea total alandala. A fost „dureros”. Acesta este momentul de cumpana, care apare la orice schimbare. Ca e o durere fizica, mentala sau emotionala, e o forma mai mare sau mica de durere. Ma chinuiam … psihic. Era teama de regres pentru ca era vizibil regresul. Am ajuns sa-mi alterez fostul joc, nu-mi iesea noul joc si am avut o perioada dezastruoasa in care jucam precum cel mai penibil incepator. Adica am mers un pas mare inapoi. Am distrus fundatia creata inital, ca sa dau voie noii abilitati (superioare) sa se instaureze. Asta in prima faza . 🙂

Un pas inapoi iti poate aduce un salt inainte

Cred ca aceste exemple sunt revelatoare pentru multe din momentele noastre de viata cand am considerat/simtit ca mergem inapoi. Lucrand cu oamenii si tinand cursuri, acum ma refer mai ales la cele de nlp si dezvoltare personala, observ aceasta batalie care se da atunci cand simtim ca facem pasi inapoi. De fapt nu sunt altceva decat distrugerea fundatiei initiale limitatoare, mediocre, gresite, care apoi lasa loc noii noastre etape de dezvoltare, pe un alt nivel. Si nu putini sunt cei care atunci cand intampina astfel de situatii renunta, sau considera ca ceea ce au inceput sa faca nu functioneaza. Insa tocmai opusul este valabil … marilor jucatori. Sunt doar aceste tenebre ale noastre, aceste incercari prin care ne e dat sa trecem.

Orice proces de schimbare aduce stari de disconfort

Nasterea aduce disconfort, cresterea dintilor aduce disconfort, cresterea corpului aduce disconfort, invatarea limbii materne sau a unei alte limbi straine aduce disconfort. Iar cand imbunatatim ceva deja existent, in functie de nivelul pe care vrem sa trecem, va aduce disconfort. De aceea nu va speriati sau nu disperati. Nu e tot una daca vrei sa urci de pe treapta 2 pe 3 cu urcarea de pe treapta 2 pe 6, iti ia ceva extensie, mobilitate si efort. Daca alegi prima varianta schimbarea va fi greu sesizabila, unii aleg aceasta varianta. Daca insa vrei sa urci mai repede si disconfortul sau efortul depus va fi mai mare. Si mereu vor exista etape de acalmie, cand ti se pare ca nu se intampla nimic.

Traversarea prin padure

Sa zicem ca intram intr-o padure. Intrarea echivaleaza cu nasterea si padurea este insasi viata noastra. Padurea este compusa din infinite carari, unele mai batatorite, altele nu. Si felul in care fiecare dintre noi alege sa traverseze padurea este unic in felul sau. Daca avem harti potrivite sau ni le procuram de la cei din jur, mediu, din anumite puncte de cotitura ale padurii, vom urma  o cale mai scurta. Uneori vom alege o carare lunga si pe parcurs ne dam seama ca exista o carare mai scurta, insa inainte nu aveam toate datele sa ne dam seama de asta. Nu eram destul de destepti, pregatiti, inspirati, sau cum vreti voi sa-i spuneti. Avem sansa sa ne intoarcem pe cararea scurta, ori sa intram in necunoscut, acolo unde n-a mai fost nimeni, sau sa continuam calea cea lunga, pana la urmatoarea rascruce. Vedeti voi, asa facem in viata. Sunt multe rascruci in viata noastra. Si aceste rascruci pot fi dezansamblate pana la nivelul de comportamente, ganduri. Si de fiecare data putem alege.

Nu-ti fie frica de schimbare si nu-ti fie teama de aparentele reintoarceri!

Drumul cel mai batatorit poate parea mai sigur, insa acolo sunt foarte multi, daca esti in afaceri e concurenta de exemplu. Drumul batatorit nu te ajuta sa-ti gasesti propria cale, te face in schimb sa te pierzi in multime. Drumul prin care insa iti dai voie sa testezi, sa faci erori, sa te dezvolti si sa-ti ascuti simturile si sa le urmezi te va duce catre destinatia ta personala. Asa ca savureaza padurea, si cand te intorci ca sa-ti schimbi poteca observa locurile prin care te reintorci cu mai mare deschidere si mai multa constientizare. Acolo sunt vechile tale incercari, testari, din care tu poti invata, poti culege roadele pentru situatii similare pentru viitor.

Trimite un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *