Platinum Development

Dezvoltare personală în carieră și în viața personală

Răbdarea reprezintă cărămida din templul înțelepciunii

Răbdarea si intelepciunea in dezvoltare personalaRăbdarea este cărămida cu care se construiește înțelepciunea,

la fel cum impulsivitatea este opusul răbdării. Impulsivitatea poate duce chiar la involuție căci blochează toate căile prin care ai acces la toate acele date bine chibzuite pe care le poți obține prin răbdare.
Poate că această asociere nu a fost făcută până acum, dar dacă stați puțin (cu răbdare) să analizați citatul de mai sus, s-ar putea să ajungeți la aceeași concluzie.

Hai să luăm ca și exemplu caracterul unui chinez bătrân pe care nimic nu-l clintește. Acesta pare să aibă tot timpul din lume să observe și să absoarbă toate informațiile venite către el. Acesta este capabil să privească un copil ore în șir observându-i fiecare mișcare, fiecare tresărire de bucurie atunci când întâlnește obiectul exaltării sale, cum ar fi un fluturaș de exemplu. Acest înțelept bătrân și-a cultivat o viață întreagă răbdarea pentru a fi ceea ce este, nu pentru că este leneș, ci pentru că doar așa poate să înțeleagă mai bine lumea din care face parte. Perioadele de adâncă reflecție, de cugetare, de meditație sunt echivalentul unui canal ce se deschide și lasă să intre foarte multe informații despre lumea în care trăim, de neobservat de restul lumii.

Răbdarea în citate celebre/ gânduri /proverbe biblice

S-au scris mai multe citate despre răbdare și ele ne pot ajuta să aprofundăm noțiunea:

  • Răbdarea nu este abilitatea de a aștepta, ci abilitatea de a menține o atitudine bună în timp ce aștepti.
  • Prea multă răbdare te face să simți gustul eternității.
  • Răbdarea nu este doar a aștepta: este a aștepta într-un mod eficient!
  • Dumnezeu a legat mântuire oamenilor de răbdare. De aceea Dumnezeu îngăduie greutăți și diferite încercări pentru ca oamenii să exerseze în răbdare. Matei 10, 22
  • Întreaga înțelepciune umană se rezumă la două cuvinte: așteptare și speranță. Alexandre Dumas
  • Cine poate răbda merge înainte. Răbdarea este amară, dar roadele sale sunt dulci. La Rochefoucauld
  • Ferește-te de furia omului răbdător. John Dryder
  • Ai curaj pentru marile supărări din viață și răbdare pentru cele mici. Victor Hugo
  • O mare piedică în calea progresului e faptul că oamenii nu-i ascultă pe cei care vorbesc prudent, ci pe cei care vorbesc mai tare. Arthur Schopenhauer
  • Răbdarea, numai ea, face să înduri mai lesne tot ce nu poți schimba. Quintus Horatius Flaccus
  • Înțelepciunea face pe om răbdător și este o cinste pentru el să uite greșelile. Proverb 19:11
  • Cuvintele înțelepților, ascultate în liniște sunt mai de preț decât strigătele unuia care stăpânește între nebuni. Eclesiastul 9:17

Chiar și în Biblie cuvântul răbdare ocupă un loc important, acesta apare sub aspecte diferite de 52 de ori, exact câte săptămâni are un an. E interesant de remarcat, nu-i așa?

După cum observăm sunt multe citate celebre prin care se corelează răbdarea cu înțelepciunea. Și oare ce este mai ușor, să devii înțelept sau să-ți cultivi răbdarea și astfel să ajungi la înțelepciune? Evident că abilitatea de a avea răbdare poate fi învățată ca orice altceva. Există însă provocările lumii moderne, când este greu să stăpânești această abilitate – răbdare. Mai mult decât atât răbdarea a ajuns adesea confundată cu pasivitatea, lenea, inactivitatea și alte conotații mai puțin înălțătoare. Totuși, ieșind de sub umbrela vremurilor vom putea reflecta asupra adevăratei lecții din spatele răbdării și vom găsi resurse pentru a ne cultiva această virtute, în calea către înțelepciune.

Am scris anul trecut un articol pe LinkedIn (pe engleză) legat de povestea bambusului chinezesc. Îl puteți găsi aici. Pe scurt, este vorba de faptul că poți obține rezultate remarcabile și vizibile atunci când îți aloci suficientă răbdare către un scop cunoscut. Pe drumul către acel scop tu vei avea nenumărate ocazii când nu vei vedea nici un progres și vei considera că tot ceea ce faci este degeaba. Și aici majoritatea renunță, cataloghează totul ca eșec și încep alte milioane de lucruri pe care nu le vor duce la bun sfârșit. Astfel, de foarte multe ori în viață abandonăm drumuri care ne duceau bine și poate chiar înainte de ultimul kilometru, sau ultima ușă deschisă noi ne-am oprit, sau am făcut cale întoarsă fără să știm măcar. E ușor să renunți, dar ca să reușești ai nevoie de răbdare. În acele momente poți deveni cu adevărat lucid, calm și poți vedea toate acele mici detalii pe care în mod normal nu le vezi, din cauza vitezei. Marile strategii, cercetările cu rezultate revoluționare au loc după multe teste ale răbdării. Desigur există și descoperiri provenite din așa zisele accidente, care apar brusc la o primă vedere. Însă nici una dintre acele incidente nu ar avea o durată lungă fără o implementare a lor, fără o înțelegere a ce și de ce, procese care necesită răbdare.

În viața de zi cu zi avem nevoie de răbdare. Știm că noi putem fi fericiți din lucruri minore în fiecare zi. Dar pentru a putea aprecia aceste lucruri și a ne bucura de ele trebuie să avem răbdare, altfel nici nu le vedem.
Vă propun să faceți o introspecție și să identificați toate rezultatele frumoase din viața voastră obținute prin răbdarea necesară de care ați dat dovadă în acele momente. S-ar putea să descoperiți că această abilitate este mult mai importantă pentru viața voastră decât ați fi visat vreodată. Și odată ce ați avut această revelație vă invit să vă construiți această cărămidă importantă ce vă va deschide calea înțelepciunii.

Vă las cu o poveste care o consider potrivită pentru tema noastră. Vine desigur din cultura orientală, de la vechii maeștrii Shaolin care au un cuvânt puternic de spus în ceea ce privește răbdarea, tăria de caracter, înțelepciunea și lecțiile de viață.

Răbdarea învățată de la Shaolini

Un tânăr din China și-a părăsit satul sărman în care trăia pentru a deveni un călugăr la renumitul Templu Shaolin. După o călătorie istovitoare el ajunse la porțile templului unde i s-a refuzat intrarea. Știind că atât răbdarea cât și perseverența îi vor fi testate a rămas în afara porților așteptând. Au trecut zile, apoi săptămâni până când a fost primit înăuntru de călugării mai bătrâni. A fost intervievat și testat de călugări seniori și în final acceptat ca junior.

A fost entuziasmat și când vestea a ajuns în satul său toată lumea a fost de asemenea exaltată. Călugării Shaolin erau vestiți pentru abilitățile lor în Arte Marțiale și nimeni din satele învecinate nu a fost vreodată onorat cu acceptarea în acel templu.
În prima noapte băiatul cu greu a reușit să-și înfrâneze entuziasmul. Visa despre cum va învăța el fabuloase forme de a mânui sabia și acrobații … nu mai putea aștepta până la prima sa lecție din ziua următoare. Când se făcu de ziuă i s-a ordonat de către instructorul șef să care o găleată de lemn până jos la baza muntelui unde se găsea un izvor, să umple găleata și să o aducă înapoi la templu. Băiatul făcu ce i se ordonă, dar a fost foarte dificil pentru el să care găleata grea înapoi la templu.
Când a ajuns o mare parte din apă era deja vărsată. Instructorul a golit găleata și i-a ordonat să se întoarcă la izvor și să aducă găleata plină. Băiatul a umplut găleata și reuși să aducă mare parte din apă înapoi la templu.

”Bine,” spuse instructorul. ”Acum stai lângă găleată și lovește cu palma suprafața apei. Repetă până când nu mai este apă în ea.”
Băiatul urmă din nou instrucțiunile. Se simțea pedepsit pentru faptul că a vărsat apa, sau testat în continuare pentru a i se vedea perseverența și disciplina înainte de a fi instruit ca și călugăr Shaolin. După nici câteva minute palma sa era roșie și ardea de la lovitul apei, dar a continuat până când toată apa era golită.
”Bine,” spuse instructorul. ”Acum dute și adu încă o găleată cu apă și repetă procesul.”

Asta a continuat toată ziua și spre groaza băiatului și ziua următoare. Apoi, în următoarea zi și tot așa … în curând trecură săptămâni și luni în care băiatul nu făcea nimic altceva decât să aducă găleata cu apă și să o lovească până golea conținutul. Adesea băiatul se gândea că e luat de prost, că a făcut ceva foarte greșit pentru care instructorul îl ura atât de mult. Numai că nu avea la cine să se plângă, toți ceilalți călugări erau ocupați în a practica formele lor sofisticate de acrobații și lupte cu săbii.

După un an a sosit și sărbătoarea Buddhistă când băiatul a fost chemat în biroul călugărului șef.
”Tinere, ești aici de un an. Acum vreau să iei o pauză și să-ți vizitezi familia cu ocazia sărbătorilor. I-am anunțat de sosirea ta și te aștept înapoi în două săptămâni pentru a-ți continua instructajul.” Când sătenii au aflat că tânărul călugăr Shaolin se întoarce au devenit extrem de fericiți și au decis să țină o sărbătoare în onoarea sa.

Când acesta a ajuns a descoperit un banner uriaș deasupra drumului principal prin care era binevenit acasă și așa află că sătenii au decorat o piață pentru a celebra întoarcerea lui. Mândria întoarcerii s-a estompat rapid când și-a dat seama că sătenii vroiau ca el să demonstreze abilitățile sale de arte marțiale în acea piață.
El a spus sătenilor exaltați că preferă să nu facă demonstrația însă aceștia au insistat neacceptând un ”nu” ca răspuns. Umilința crescu în tânărul băiat. Într-adevăr a fost prostit de către instructor. Într-un an de zile nu a învățat nici o artă marțială. Acum era pe punctul să-și piardă prestanța în fața întregului sat.

Sătenii l-au târât în fața unei mese largi de piatră și urlau, insistau să le arate ceva din adevăratul Kung Fu Shaolin. El stătu cu ochii în lacrimi și se înroși în obraji, rușinat până la culme le spuse sătenilor că nu a învățat nimic. În final frustrarea lui a devenit prea mare de îndurat.
”Lăsați-mă în pace, nu am învățat nimic!” a urlat băiatul în timp ce dădu cu mâna peste masă. Toată lumea tăcu și își deschise ochii largi pentru câteva momente.

Când a lovit cu mâinile sale masa grea de piatră aceasta s-a rupt în două.

Trimite un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *