Platinum Development

Dezvoltare personală în carieră și în viața personală

Efectul umbrei – ești pregătit/ă să te înfrunți?
Oct30

Efectul umbrei – ești pregătit/ă să te înfrunți?

Subiectul se potrivește foarte bine acestor zile. Nu l-am planificat astfel, dar s-a mulat. Efectul umbrei parcă sună bine de Halloween, o sărbătoare controversată, cu bune cu rele, cu obiceiuri noi și comerciale, dar care accentuează cu prisosință latura negativă, acele tenebre și fantezii ascunse ale demonilor din interior. Dar n-am să vorbesc despre Halloween, am o carte publicată cu acest subiect pe Amazon, ficțiune, așa că e bine să nu amestec lucrurile. Efectul Umbrei Ați văzut Efectul Umbrei (denumirea originala – The Shadow Effect) cu Debbie Ford? Sau poate ați citit cartea? Indiferent de răspuns, puteți vizualiza filmul cu subtitrare mai jos. Mi se pare o aducere aminte genială pentru noi toți … despre faptul că nu suntem tot timpul doar zâne și prințișori, ci o complexitate mult mai mare de explorat și acceptat. Umbra exista in fiecare dintre noi. Ea face parte integranta din noi. Din pacate, noi ne petrecem o mare parte din viata fugind de ea. Departe de a fi atat de inspaimantatoare cum credem, latura noastra intunecata ne promite o viata mai buna si mai implinita. Umbra noastra se manifesta in fiecare zi. Ea este motivul pentru care ne infuriem atunci cand un prieten apare la intalnire cu zece minute mai tarziu, pentru care tipam la parintii sau la copiii nostri, chiar daca acestia nu au gresit cu nimic, si pentru care ne sabotam propriul succes in momentele cele mai nepotrivite cu putinta. Atat timp cat nu ne vom accepta natura dualista, noi vom continua sa ne ranim pe noi insine si pe cei dragi, dar si sa ne ignoram potentialul real. Oamenii încearcă să-ți suprime latura întunecată, o jumătate întreagă din ei. Vă dați seama ce consum, ce suferință, ce nebunie? Noi nu putem fi doar răi sau doar buni. Problema este că nu avem un echilibru. Mereu am fost de părere că dacă am putea să menținem un echilibru între cele două lumea ar arăta cu totul altfel. Lumea în care trăim reflectă acest echilibru sau lipsa acestuia. Astăzi acest echilibru nu există, negativul conduce detașat. Sunt omul procentelor și-mi place să mă exprim în procente, aș estima o proporție de 75-80% în favoarea răului astăzi la nivel global, dar puteți desigur să mă contraziceți. E ceea ce consider în mod subiectiv și din propriile constatări. Dar fie că e 65% sau 90% e peste procentul pozitiv și aici e problema. Nefăcând pace cu jumătatea noastră văzută ca negativă/rea aceasta se răzbună și iese la iveală detronând pozitivul. Repet, nimeni nu este doar rău, sau doar bun, nu există așa ceva. Și chiar dacă toată lumea o știe, sau cel puțin o...

Citeşte +
Frica și ignoranța din educația românească
Iun17

Frica și ignoranța din educația românească

Frica și ignoranța din educația românească poate distruge viitorul țării și șansele de prosperitate. Atât părinții cât și școala trebuie să-și asume rolul potrivit pentru a descătușa potențialul și genialitatea copiilor, altfel nu vom avea altceva decât o masă ignorantă de executanți, fricoși, sau megalomani egocentrici, veșnic nefericiți și fără perspective clare.

Citeşte +
10 pasi pentru imaginatia creativa (psihocibernetica)
Aug14

10 pasi pentru imaginatia creativa (psihocibernetica)

Mintea noastra are puteri inimaginabile, pe care insa nu le invatam in scoala si din cauza asta nu ajungem sa stim cum sa le folosim. Imaginatia creativa si puterile ei, in mod special asupra imaginii de sine, nu ne sunt predate, probabil din cauza puterii imense pe care o are si pentru ca nici educatorii nostrii nu o cunosc. In scoala elementara invatam copii cum sa memoreze, sa stocheze informatia si mai apoi sa o regurgiteze, sa instaleze reguli si sa tina minte sa respecte acele reguli. Apoi in clasele superioare invatam copii aceleasi reguli + cum sa le foloseasca in mod analitic, sa gaseasca motive, sa foloseasca alternative de folosire a acelor informatii si sa solutioneze probleme. Dupa 8-12-16 ani si toti banii investiti e tot ceea ce facem. Dar nici macar nu facem tentativa de a invata oamenii sa-si foloseasca mintea in mod creativ pentru a dezvolta si obtine goluri marete. Si astfel un om poate sa-si traiasca viata fara macar sa afle ca mintea sa poate fi folosita in mod sistematic cu acest scop. Imagineaza-ti ca ai un computer foarte puternic in posesia ta insa nu ai fost invatat niciodata sa-l folosesti. Fara sa ai un ghid sau suport insa stiind ca acel computer ti-ar putea revolutiona viata spre bine. Cat de frustrant este asta? Si tu sa poti folosi doar cateva dintre functionalitatile sale de baza. Imagineaza-ti ca incerci prin erori si testari sa-ti dai seama cum functioneaza. Daca stai putin, te opresti din ritmul tau si aprofundezi lucrurile, vei descoperi cum fiecare aspect al vietii tale este strans legat de imaginea de sine. Sanatatea, prosperitatea, linistea sufleteasca, fericirea, relatia fericita, toate sunt legate de imaginea de sine. Si imaginea de sine este exact asa cum ii spune si numele, o „imagine”, adica ceva vizual si ceva ce apoi ajunge sa-ti trezeasca toate acele stari si credinte/valori despre tine insuti/insati.  E un proces cat se poate de creativ, atunci cand vrei sa lucrezi directionat pe asta. De aceea in momentul in care esti capabil(a) sa-ti dezvolti imaginatia creativa, vei fi capabil sa-ti imbunatatesti imaginea de sine, respectiv sa descatusezi un potential de care nu credeai sa poti fi capabil(a). Exact asta iti ofer acum de inceput, 10 pasi pentru a-ti dezvolta imaginatia creativa cu ajutorul psihociberneticii. Si oricat de complicat ar suna, pasii sunt de bun simt si la indemana tuturor. Incepem … 1. Acceseaza informatii variate Daca te lasi inconjurat(a) doar de oameni similari cu tine se cheama un fel de incest intelectual. Capacitatea ta de intelegere si de crestere va fi limitata, la fel si imaginatia. Daca profesional urmezi aceleasi seminarii, doar in...

Citeşte +
File de jurnal personal – din reteta mea de succes
Iun18

File de jurnal personal – din reteta mea de succes

Initial am vrut sa scriu o postare pe facebook despre astazi, si a iesit in final un articol pentru toata lumea 🙂 O noua fila din jurnalul personal, poate ar trebui sa deschid o noua categorie de articole din aceasta perspectiva. Asa ca o sa ma apuc sa scriu repede, deoarece acest articol nu era planificat si as vrea sa postez inainte de miezul noptii. Va scriu, mancand cirese, prospat cumparate de la piata, cirese „made in Romania”, foarte gustoase; din acelea pietroase si fara „carne” deocamdata:) Incepem: Azi am fost la sala!!! Stiu ca nu e mare scofala in afirmatia asta, insa in acest an am facut compromisul de a face sport pe unde apuc si nu am ajuns la o constanta intr-un cadru organizat, cum s-ar spune 🙂 In fiecare an am sezoane de sala si ele incepeau mult mai repede, cu exceptia acestui an, deci am spart azi gheata si sunt foarte fericita. Preocupata de cresterea unui business am facut compromisul de a face sport prin casa, camere/sali de hotel, parcuri, etc. Si va explic frumos si simplist ratiunea mea deoarece seamana mult cu cea al unui business plan. In momentul cand incepi un lucru trebuie sa ai in vedere si evaluarea intregului cadru, context, etc. Asa si eu. De fiecare data cand ma angajez sa merg la sala imi fac un abonament, asta inseamnand o decizie pe termen cel putin mediu. Pentru ca acest angajament sa poata fi onorat aveam nevoie sa imi pot aloca un minim de 2 prezente saptamanale la sala, pe termen mediu dupa cum va spuneam. La o prima vedere pare rezonabil, insa daca intri putin in detaliu, asta insemna 3 ore minim/zi. Cele 3 ore nu sunt deloc multe, mai ales cand stai 40 de minute doar pe banda (ca si incalzire). Adaugi drumul dus-intors, imbracat, dezbracat, dus, si imediat se fac cele 3 ore. Iar daca aleg sa mai fac o piscina, sauna, alte cele, ajung la 4 -4 1/2 ore. Ceea ce cu deplasarile si agenda mea nu era posibil pentru un angajament mai mult de 2 saptamani.[socialring]Asa ca optiunea mea nu era sa abandonez, atata vreme cat sportul face parte din viata mea si promovez acest stil de viata. Si v-am explicat mai sus cum am inlocuit sala, eficientizand timpul cu minute furate prin diverse locatii la indemana. La fel cum facea de altfel si dragul meu mentor, Jim Rohn. Intr-o dimineata acesta era, ca de obieci pe drumuri, intr-o tara straina, intr-un hotel strain. Si nu se simtea bine, era obosit si putin racit dupa o perioada foarte aglomerata. I s-a spus: „Domnule Rohn, ati putea...

Citeşte +
Esti destul de sus ca sa nu faci nimic?
Iun11

Esti destul de sus ca sa nu faci nimic?

Un vultur se odihnea pe o creanga sus intr-un copac, facand exact nimic. Un iepure veni sub copac si privind la vultur il intreba: „Auzi vulture, nu pot si eu sa stau ca tine asa si sa nu fac nimic?” „Cum sa nu!”, raspunse vulturul. Zis si facut, iepurele se intinse sub copac la odihna. Dintr-o data aparu o vulpe, inhata iepurasul si-l manca. Morala? Ca sa poti sta si sa nu faci nimic trebuie sa fii foarte, foarte sus. Cred ca deja v-ati dat seama unde bat cu acest articol. Si intrebarea de mai sus e cu dublu tais, veti vedea 🙂 Observ in jurul meu oameni care nu pot arata nimic, n-au cu ce se lauda vorba aceea, dar se comporta de parca ar fi mari vulturi sus in ceruri. Tot aceste persoane sunt cele care fac si cea mai mare galagie atunci cand dintr-o data apare ceva, vine o „vulpe”, un pericol, ceva se schimba si ii scot fortat din monotonia vietii lor fara sens. Mi se pare super interesanta aceasta discrepanta intre vociferare si a avea ce spune cu adevarat. Acestea sunt persoanele care nu cunosc consecintele actiunilor lor si efectele asupra celorlalti. Vezi asta intre vecini, prieteni, familii, etc. Vezi o gramada de iresponsabilitate. Vezi parinti care fac copii din orice alt motiv decat a creste un urmas valoros si care se poate descurca singur. Vezi grupuri care in orice moment liber se duc la bere, cluburi si cand e sambata, nu exista nici o alta forma de investitie de timp decat mersul la chef, betie si intors la ora 4. Pe urma acesti oameni trebuie sa intreprinda responsabilitati in familiile lor, sau la locul de munca. De unde, daca nu exista o conduita implementata in ei si in alte arii ale vietii? Dar cand dintr-o data se intampla ceva sa-i auzi ce vocifereaza si dau vina in stanga si in dreapta. Un om cu cat devine mai responsabil de viata lui, cu atat devine mai cumpatat, rezervat in judecati, vorbe aruncate si reactii necontrolate. Cu cat este mai responsabil are mai mult discernamant in a face diferenta, cand poate sa se odihneasca si cand poate sa vorbeasca. Cu cat esti mai responsabil cu atat devii mai modest in caracter, cu cat esti mai iresponsabil cu atat esti mai falos si te crezi buricul targului. Cred ca sunt cateva constatari pertinente din viata reala, si nu e nevoie de cat sa deveniti receptivi si buni observatori timp de macar o saptamana ca sa aveti revelatia asta. E foarte usor. Modalitati care ne transforma in facatori de nimic: 1. Frica de esec Decat sa se...

Citeşte +
Manipulare sau realitate?! Cum sa ai un Porsche peste 20 de ani!
Apr15

Manipulare sau realitate?! Cum sa ai un Porsche peste 20 de ani!

Cand ne referim la acest termen „manipulare” ne vin foarte multe lucrusoare in „cap”. In cea mai mare parte ele au conotatii negative. Adica se intelege ca ceva se intampla impotriva vointei noastre si ca se induce un anumit mesaj/comanda pentru a executa ceva. Ma gandesc ca cei ce manipuleaza masinarii nu sunt foarte deranjati de asta, sau poate ar putea fi daca atunci cand sunt intrebati, „cu ce te ocupi?” trebuie sa raspunda „manipulant X”. Sunt 2 termene de ambiguitate, insa arata mai mult sau mai putin faptul ca atunci cand manipulezi ceva, „obiectul” manipularii tale nu are nimic de obiectat, pentru ca nu e capabil sa o faca dintr-un motiv sau altul. Nu vom putea face niciodata o distinctie clara intre ce poate fi interpretat ca o manipulare buna sau una negativa, pentru ca intr-o forma sau alta noi manipulam cu totii, nu doar obiecte ci si mintea umana. Parintii isi manipuleaza copii intr-o directie sau alta, ii formeaza  in asa fel incat sa transmita mai mult sau mai putin asteptarile lor in ceea ce priveste reusita in viata, sau ce ar trebui sa faca in fiecare etapa a dezvoltarii sale. Invataturile si povetele unui parinte vor bantui mental un copil pana la adanci batraneti, sau pana cand copilul va fi capabil sa faca discernamant intre dorintele sale personale si cele implantate de parinte. In fond, ce vreau eu sa subliniez este faptul ca singura metoda de a manipula in mod ecologic dupa termenii NLP (adica sa fie bine pentru mine, cei dragi si societatea din care fac parte) este sa detii informatia si sa ai capacitate cat mai crescuta de discernamant pentru a-ti folosi liberul arbitru. Daca insa nu esti invatat in scoala despre alfabetul mintii umane, cum functioneaza aceasta, care sunt limbajele de programare si sub ce forma se creeaza ele, o sa fi la cheremul celor care stiu si practica asta. Cine e de vina? Societatea, scoala pentru ca te instruieste ignorant si usor manipulabil? Tu si familia ca nu va educati si dezvoltati individual, atunci atunci cand altii nu o fac pentru voi? Fiecare decide pentru sine. Eu nu sunt aici sa judec si nici n-am s-o fac. Doresc doar sa informez si sa las pe fiecare sa decida pentru Sine conform cunostintelor pe care le detine. Pentru a ilustra arta manipularii si a deschide putin ochii am sa exemplific din actualitate, din societatea noastra de consumerism socio-economic. Si cine sunt detinatorii celor mai bune tactici de manipulare daca nu cei care au finantat acest trend, marile corporatii si industria de marketing prin care pot ajunge la un numar semnificativ de consumatori sau...

Citeşte +
O metoda simpla si eficienta de a relationa cu copilul tau prescolar
Feb29

O metoda simpla si eficienta de a relationa cu copilul tau prescolar

In zilele noastre marcate de viteza, aflate mai nou si sub spectrul crizei economice, tinerii parinti din societatea romaneasca par mai incercati decat in generatiile precedente. Mentinerea serviciului, eforturile pentru asigurarea unui trai relativ decent, complicarea tuturor aspectelor din viata de zi cu zi lovesc in cel mai de pret lucru, dar pe care un parinte il poate oferi copilului sau – timpul petrecut impreuna. Nu este de mirare ca, in relatia minata de absente, oboseala, graba, program prelungit la cresa ori gradinita, bone si, in cazuri fericite, prezenta indelungata a bunicilor, copilul poate incepe sa manifeste anxietate, conduite atipice sau chiar respingere fata de parintele sau. Un potential remediu se gaseste in exemplul oferit de terapia filiala, o abordare folosita de ludoterapeuti (Ludoterapia = Terapia prin joc) pentru a ajuta parintii in vindecarea si consolidarea relatiei cu copii lor de varsta prescolara. Baza acestei abordari o constituie constientizarea faptului ca, la copii de varsta prescolara, atat invatarea dar si reglarea conflictelor, a emotiilor negative se produce prin intermediul jocului. Joaca, chiar structurata de parinte, are nevoie sa se desfasoare sub pecetea empatiei si acceptarii neconditionate a copilului. Durata minima a acestui demers poate fi chiar si de o ora pe saptamana, in weekend. Copilului i se va spune ca aceasta ora ii este dedicata doar lui, este ora lui in care atentia, grija, si caldura parintelui, fara intreruperi, sustrageri sau intruziunea vreunui factor exterior. I se va mai spune ca in aceasta ora nu sunt alte limite sau reguli decat aceea de a nu se rani pe sine sau pe altcineva. Parintele isi va insoti copilul in calatoria de explorare si intarire a relatiei lor si isi va folosi creativitatea si sensibilitatea pentru a-si alterna conduita pasiva dar suportiva cu interactiunea debordanta. El se va abtine de la critici sau corectii si se va asigura ca verbalizeaza actiunile intreprinse de copil si ca il lauda  pentru orice initiativa pozitiva pe care acesta o are pe parcursul jocului. Exemple de activitati pentru inceperea orei comune: –       Rasfoirea albumului de familie si rememorarea momentelor importante de la nasterea copilului pana la momentul actual – copilul sa afle ca a fost dorit, ca a fost iubit si ingrijit tot acest timp. Poate fi initiat apoi un joc despre nastere si perioada in care a fost bebelus. –       Parintele poate desena/picta impreuna cu copilul pe aceeasi plansa, incurajandu-l pe acesta din urma sa-si dea frau imaginatiei. –       Gatirea impreuna a unei prajituri, sau a unei placinte, timp in care copilul sa aiba un rol activ, pe masura puterilor sale. In concluzie, creativitatea, iubirea manifesta, exuberanta neinfranata si acceptarea sunt ingredientele care pot...

Citeşte +
Creierul uman „o unealta serioasa” – prima parte
Aug18

Creierul uman „o unealta serioasa” – prima parte

Creierul uman ? Uh, suna complicat asa dupa titlu, nu-i asa ? Dar stati linistiti deoarece v-am pregatiti o lecturare facila si chiar distractiva. E curios cum invatam adesea lucruri in mod mecanic, doar pentru ca e necesar pentru examene sau date fixe, insa nu suntem curiosi de subiecte. Asta pana cand nu ne impiedicam de ele sau nu ni se deschide apetitul sanatos pentru ele. Astfel invatam istorie si geografie la scoala insa pe vremea cand eu le-am facut nimeni nu prea era interesat de aceste materii, poate doar cei ce au optat pentru clase pe acest specific. Insa astazi istoria mi se pare fascinanta si invat foarte multe din ea, spre deosebire de perioadele din liceu cand nu era deloc printre materiile mele favorite. In ceea ce priveste geografia tiparul e cam acelasi, am preferat sa invat pe drum, in calatorii, cunoscand tari si oameni. Si intr-un fel este normal, nu prin impuneri si termene fixe ajungi cu adevarat pasionat sau interesat de ceea ce inveti, ci atunci cand realizezi importanta acelei invatari pentru viata ta. Probabil de aceea sistemul de invatamant nu este atat de eficient construit si nu da rezultatele scontate. Pentru ca noi realmente avem nevoie de o mare parte din informatiile care ni se furnizeaza pe bancile scolii, insa ordinea de invatare si modul de invatare nu are cum sa fie identic pentru toti cei din acea clasa, grupa sau serie. Acelasi lucru mi s-a intamplat si cu creierul. Desi facand medicina am avut ocazia sa studiez creierul uman la modul propriu, nu pot sa spun ca m-a dat pe spate asta, sau ca am fost extrem de entuziasmata sa sap prea departe atunci cand aveam un volum imens de invatat de la un curs la altul, nopti nedormite si multe informatii noi deodata. Si totusi astazi creierul uman, respectiv setarea mentala e parte semnificativa din ceea ce fac, studiez sau predau, astfel incat reluarea invatarii dar dintr-o alta perspectiva si cu alti ochi a devenit o parte interesanta si stimulanta pentru mine. Vi s-a intamplat si voua acelasi lucru de-a lungul vietii ? Sa reveniti asupra unor lucruri demult invatate insa de data asta cu pasiune sincera in a le invata si intelege?  Cu siguranta. Insa creierul nu este ceva important de studiat doar pentru un medic sau psiholog ca si exemplu, deoarece pe acolo ne procesam noi intreaga experienta de viata. Si faptul ca putini se preocupa de elucidarea misterelor acestui organ fascinant e oarecum o curiozitate avand in vedere ca astazi se cunosc deja atat de multe despre el, notiuni atat de utile pentru oricine incat omiterea acestui subiect din...

Citeşte +
Sportul in viata noastra si disciplina personala
Iul11

Sportul in viata noastra si disciplina personala

Unul dintre cele mai constante activitati din viata mea a fost cu siguranta sportul. Chiar daca nu am constientizat asta multa vreme, sportul a fost oarecum un partener constant si fidel din viata mea. Si avand un astfel de parteneriat lung impreuna a avut un rol clar in conduita mea de viata. Sportul intr-adevar te antreneaza, te pregateste de viata, te caleste, si mai ales te disciplineaza. Sportul in viata noastra se leaga strans de disciplina personala Indiferent ce forma de sport alegi, ideea este disciplina si consecventa. In ultimii ani n-as putea sa spun ca am avut doar perioade consecvente, au fost si perioade in care nu ma pot lauda cu asta aproape deloc. Insa nu am avut niciodata pauze mai lungi de 6 luni, iar asta rar. In plus anii indelungati in spate au fost suficienti pentru a-mi implanta vesnica dorinta de revenire. Probabil si ascendentul meu de berbec isi spune cuvantul 🙂 … insa pentru fiecare este un mod de viata indicat. Exista atat de multe optiuni incat oricine poate sa-si gaseasca o activitate sportiva potrivita. In ceea ce ma priveste si in stilul meu specific am urmat mai multe forme de sport. Am inceput chiar cu o clasa de sport in gimnaziu, respectiv 4 ani de program intensiv si anume – baschet. Nu am excelat eu in acest sport, dar am avut si atuurile mele acolo. In plus orele lungi de antrenament, cantonamentele si nu in ultimul rand doua antrenoare destul de stricte si riguroase, au construit fondul unei discipline care m-a ajutat si inafara orelor de sport. Apoi au urmat 2 ani de arte martiale, iar la sfarsitul anului 2 am cochetat si cu arta minunata a Tai Chi-ului, care la vremea aceea era o noutate absoluta la noi in tara si pe care ar fi fost o idee buna s-o aprofundez mai bine inca de atunci. Am avut parte de un antrenor extraordinar caruia ii eram tare draga, insa isi manifesta dragostea prin severitate excesiva la adresa mea, facandu-ma sa muncesc adesea dublu sau triplu fata de alte persoane. Era un dur si sever cu mine si de abia la sfarsit am aflat de ce. De altfel si la scoala sunt profesori care sunt duri si severi tocmai cu persoanele in care vad potential sau pe care vor sa-i ajute astfel. De ce aleg modalitatea aceasta si nu o comunica din start, nu stiu exact, lasand “invatacelul” sa treaca prin chinurile iadului, insa cert este ca intentia e mereu pozitiva chiar daca din exterior pare altfel. E bine de stiut ca o paranteza la asta ca in spatele oricarei actiuni oricat de monstruoase...

Citeşte +