Platinum Development

Dezvoltare personală în carieră și în viața personală

In umbra lui TREBUIE (guest post)
Mai22

In umbra lui TREBUIE (guest post)

Vreau sa-ti impartasesc o experienta din viata mea. Inainte de poveste, iti pun o intrebare la care te rog sa-ti raspunzi sincer. De cate ori, te-ai trezit dimineata, lipsit de chef, de energie, de dorinta de a merge la munca sau puterea de a te ridica din pat? Totusi, dupa al doilea snooze al telefonului, cu o mana care intentioneaza sa apese din nou butonul, in mintea ta a aparut gandul: “TREBUIE.” Ramai cu ecoul lui “trebuie” in minte, la baie, in timp ce-ti faci repede cafeaua, te speli pe dinti, te imbraci si iesi pe usa. Ai uitat sa iei micul dejun din nou. Acelasi scenariu care se repeta de multe dimineti – nu le mai tii sirul. Nu conteaza, esti deja in mijlocul traficului si trebuie sa ajungi la timp. Acum trei ani de zile, viata mea era plina de culoare. Nu stiam ce inseamna snooze, iar diminetile erau un prilej minunat de a petrece cateva minute cu mine, in parc, sau asteptand sa rasara soarele cu o cana de cafea sau ceai de menta/tei aburinda. Eram angajata, nu de mult timp, intr-o calatorie profesionala care avea sa ma invete multe. Despre oameni. Despre mine. O perioada in care am impartit energie, valori frumoase. O perioada plina de provocari, de greseli, de maturizare. Am baut din paharul euforiei, pana intr-o dimineata (nu-mi amintesc exact data), cand nu mi-am mai dorit sa ma trezesc. Ceaiul de tei si cafeaua le-am taiat de pe lista – nu mai aveam timp pentru ele. Pregatirea pentru noua zi devenise un automatism – trebuie sa ma imbrac asa, trebuie sa port pantofii x, trebuie sa fac z lucru. Dupa un timp, destul de lung, am obosit. Prinsa in capcana lui “trebuie”. Prinsa intr-un sistem de supravietuire. Nu a fost usor. Odata ce “trebuie” a preluat controlul, a urmat o perioada de regres. Mai jos, si mai jos, cat mai jos. Nu am inteles. Si cu cat ma straduiam sa ies din situatia lui “trebuie”, contextele pareau si mai ostile. Pe fondul noilor dimineti, grabite si fara culoare, amintirea ceaiurilor baute in liniste si energia debordanta care ma caracteriza revenea mereu si mereu in scena trista in care ma miscam. Am ajuns in punctul in care timpul era de vina, ceilalti erau de vina, eu eram de vina. Asa ca… am capitulat. Si odata cu capitularea, am inteles ca nimeni nu este vinovat. Nici macar eu. Viata vine la pachet cu de toate. Azi esti pe val, maine esti in prapastie. Si de cate ori moare o parte din tine, alta se naste. Cea mai mare capcana in care vei cadea, daca nu...

Citeşte +
Un altfel de MARATON (guest post)
Apr24

Un altfel de MARATON (guest post)

Alergam dupa orice. Alergam dupa joburi. Alergam dupa relatii, alergam dupa alegeri. Alergam in jurul nostru. Totul devine un maraton. Alergam dupa viata. Nu stim pentru ce alergam, dar e bine ca ne place miscarea. Ne plangem ca suntem obositi, ca suntem stresati, ca pierdem relatii, ca pierdem joburi, ca pierdem. Ne intrebam de ce se intampla asa? Aud in jurul meu oameni care arunca vina pe societate, pe manager, pe parinti, pe relatii…noi suntem singurii care suntem de departe fara pata. Suntem victime. Suferim din cauza celor de langa noi. De multe ori am plans, m-am plans si am acuzat ca sunt neindreptatita. Am considerat ca sunt bine pregatita, ca eu sunt mai buna decat cei de langa mine, ca viata e nedreapta, ca Universul se razbuna pe mine. Pentru ce se razbuna? Nu stiu, dar era asa bine sa cred ca altcineva este vinovat pentru experienta mea…mai putin placuta. Oare sa fie asa? Am ales, da, am ales sa vorbesc intotdeauna doar dupa ce am experimentat ceva. Orice. Succes, esec, despartire, impacare, iertare, neiertare…cum poti sa spui ceva daca nu ai experimentat? Da, poti sa spui “cred ca….” dar niciodata “stiu”. Poti sa te lasi pe mana unui life coach (e ceva nou) care doar a invatat si a participat la cursuri de dezvoltare. E drept ca te poate indruma, dar dupa carte, nu dupa experienta. Life coach se poate numi o persoana care are LIFE in spate. Cu mana pe inima pot spune ca muncesc tare mult cu mine la mine. Zilnic. In fiecare minut de constienta. Eu sunt raspunzatoare pentru viata mea. Cred ca nimic nu este intamplator si ca Universul iti raspunde la intrebari dar mai cred ca trebuie sa stii sa intrebi. Clar si raspicat. Altfel si raspunsul pentru tine va fi pe masura intrebarii tale. E doar o parere. Cat despre cursa noastra nebuneasca dupa ORICE…recomand sa nu ne imprastiem in toate zarile ci sa alegem constient si directionat. Autor: Diana...

Citeşte +
Legile succesului dupa Napoleon Hill
Mar26

Legile succesului dupa Napoleon Hill

Cred ca Napoleon Hill poate fi considerat pe buna dreptate un adevarat mentor, sau, dupa unii, un guru al retetei succesului. Iar cartea sa, Think and Grow Rich, este o carte de capatai pentru un numar impresionant de oameni care au cunoscut succesul personal. De aceea acest articol nu va niciodata invechit. Incet, incet, pe acest site ati aflat cum succesul nu este ceva ce cade peste noi, cum nici pasii care trebuiesc urmati nu sunt o mare filosofie. Insa din pacate pentru majoritatea si din fericire pentru o anumita minoritate, cei care urmeaza acesti pasi au in fond similitudini prin modusul lor operanti. Legile succesului aplicate doar de unii Oare de ce marii oameni de succes atunci cand sunt intrebati ce anume citesc au in top preferinte: autobiografii, sau chiar Biblia? O fi o mare coincidenta? Nu prea. Ei stiu ca succesul este replicabil si ca povestirile biblice care ascund natura umana reprezinta informatii mult prea valoroase pentru a fi ignorate. Numai ca, pentru a-ti da seama de adevaratul sens al cuvintelor scrise de altii si aplicarea acestora in viata reala ai nevoie de putina profunzime, si asta lipseste la cei mai multi, care stiu sa-si ocupe timpul valoros cu activitati care aduc orice altceva decat valoare, atat lor cat si celor de langa ei. Dar ca sa nu mai tin suspansul, revin la acest fenomen, Napoleon Hill, cel care a mentorat o revolutie intreaga asupra mintii si a adus in prim plan cheitele  ce deschid si pornesc mecanismul succesului. Astfel m-am gandit sa fac treaba mai usoara pentru cei care nu au ajuns inca sa cunoasca operele lui Hill si sa sintetizez in acest articol, insasi reteta succesului, sau mai bine zis, dupa cum Hill le-a intitulat – Legile Succesului. Iar cei care se apuca efectiv sa le si citeasca, iar apoi sa le puna in practica, au toate sansele sa-si revolutioneze viata doar cu acest articol, ca si preambul desigur. De ce nu? E important de retinut totusi ca tu poti imparti cunoasterea, si cele mai valoroase secrete, dar daca ele ajung la cineva care nu e capabil sa le desluseasca, sau nu este pregatit, atunci intreaga comoara sta acolo in prim plan dar nevazuta, un adevarat paradox al vietii. Din fericire, tot mai multi incep sa-si aloce o perioada crescatoare dezvoltarii personale, iar schimbarile din viata lor sa-i duca pe drumul „poleit”. De aceea nici nu-mi fac griji, stiu ca aceste invataturi pe care Hill le-a impartit cu atata generozitate vor ajunge pe maini potrivite. Ma bucur doar sa pot lua parte la aceasta raspandire, ca si simplu mesager. Legile succesului Dupa Napoleon Hill, exista o...

Citeşte +
Energia consumata pentru a motiva NU-urile din viata noastra!
Mar05

Energia consumata pentru a motiva NU-urile din viata noastra!

Motivatiile pot functiona ca un afrodisiac pentru fuga de raspundere sau al complacerii in situatia/starea actuala. Tentatia acestui afrodisiac este mare pentru ca te mentine in zona de confort, respectiv pe strazile ale caror nume le cunosti. E pur si simplu mai simplu. Chiar si tendinta de autodistrugere, autosabotaj functioneaza astfel. Mai usor ma gandesc ca nu merit sau nu e pentru mine si dau unda verde starii mele actuale, respectiv distrug primul succes cat de mic care-mi arata mie ca se poate si altfel. Acel altfel depaseste strada pe care o cunosc si nu stiu ce se poate intampla dincolo de ea. Din acest punct al locsorului caldut si cunoscut tu poti arunca apoi vina in exterior, poti gasi mii de motive pentru care nu esti tu de vina pentru viata ta sau strada pe care traiesti. E ca si cum creierul tau descarca o substanta similara unui drog si iti altereaza orice fel de raspundere, putere de decizie si control asupra unei situatii care poate fi schimbata. Daca intrebam pe cineva de ce nu face ceva va gasi instant zeci de motive, pe cand numarul motivelor pentru care face ceva este mai redus. Testati si numarati. Cel mai frecvent numarul balanseaza spre justificarea NU-ului. Scuzele fac parte din viata noastra si la multa lume ele devin o forma de arta desavarsita pana la grad de maestrie. La fel se intampla de altfel si cu vulnerabilitatea. Cu cat identifici si ataci mai bine locul vulnerabil al celuilalt cu aceeasi vehementa isi va apara locul. Insa cat de absurd pare sa constatam energia consumata pentru a motiva, justifica sau a ne apara o pozitie care nu ne duce in fond nicaieri, atunci cand suntem pusi in fata unor eventuale schimbari in viata noastra. Unii pornesc razboaie din asta. Gaseste punctul vulnerabil al oricui si ataca acolo, este modalitatea in care poti dezarma inamicul, forma dupa care s-au purtat razboaie de altfel. Insa ce vreau sa subliniez cu asta este ca fiecare dintre noi este cel mai slab in acel punct in care se ataca cel mai usor si cel mai vehement. Atunci cand esti in control si stapanesti o situatie, starea naturala de a interveni este una de calm si toleranta. Cel ce urla, zbiara, critica, se lamenteaza, devine agresiv(a) nu este niciodata in control, doar „frica de ceva” este in control in acest caz. Dar mai exista si alte modalitati de a motiva Nu-urile. Si anume acea stare letargica in care spui „ah, daca as putea”, sau „nu am nici o sansa”; cat si varianta victima in care ai o serie intreaga de motive sa te justifici, de...

Citeşte +
Toata lumea e naspa si eu sunt fraierul din ea
Feb10

Toata lumea e naspa si eu sunt fraierul din ea

Exemplu de antreprenoriat Am mai discutat adesea despre jumatatea plina a paharului, cea goala, gandirea pesimistului versus a optimistului. Dar hai sa vedem cum se poate asta transpune si altfel, in cazuri concrete de viata. Povesteam zilele trecute cu cineva despre un exemplu de caz. Vine chiar din antreprenoriat. Acest prieten al interlocutorului meu a avut o afacere, si a dus-o timp de 4 ani, deci nu e putin lucru. Insa afacerea a intrat in insolventa si memoria “fostului” antreprenor referitor la toata treaba era una de jale, remuscari si ranchiuna. Sa vedem cum se vizualiza el vizavi de toata situatia. Se vedea in primul rand un fraier, un tampit care-i ajuta pe toti si astfel l-au stors de bani. Harta lui asupra lumii era ca: 1) toata lumea te fraiereste; 2) iti ia banii si, 3) nu ai cum sa reusesti astazi daca esti bun!. El a ajuns la concluzia ca nu te poti astepta la nimic gratis si ca oamenii care te ajuta te vor costa de 10 ori mai mult mai tarziu. In plus el isi infiintase afacerea cum o fac majoritatea dintre noi la inceputul antreprenoriatului, mergand pe cei 3 P cum aminteste adesea si Marius Ghenea (parinti, prieteni si alti prosti) si se simtea macinat de faptul ca nu a livrat ce a promis acestora. Pe scurt, totul e sumbru, toata viata e o batalie si oamenii pe care-i ajuti nu-ti rasplatesc favorul, ba te costa mai mult. [socialring] Ce credeti ca s-a intamplat cu el? A renuntat, dupa prima tentativa antreprenoriala, dupa cum arata statisticile ca o fac majoritatea antreprenorilor romani. Si a devenit angajat. Pana aici nimic iesit din comun, dar mergand deja pe cele abordate in celelalte articole despre creier, programare si cum suntem noi creatorii a ce ni se intampla, unde credeti ca s-a angajat? Probabil multi cititori de-ai mei ati ghicit deja. La un angajator care ilustreaza exact lumea asa cum o vede el. Adica un alt angajator care se “chinuie” sa ramana pe piata, insa care a adoptat metoda de a conduce business-ul dintr-o cusca de fier. Ca doar altfel nu reusesti. Si mai mult decat atat, s-a angajat exact pe aceeasi nisa din care era si afacerea sa falimentata anterior. Pe principiul “hai sa ma retormentez in fiecare zi cu esecul meu personal!”. Ce minunat, nu-i asa? Si ca sa exemplificam povestea si mai bine, in toata perioada cat a fost antreprenor si a fost „fraierit” de altii financiar, cum credeti ca era comportamentul sau vizavi de bani? Unul dezastruos, adica mergand pe principiul ca atragi situatii si oameni care sa-ti reintareasca tie felul in care vezi...

Citeşte +
Nu te lasa intimidat (a), indiferent care este jobul tau!
Ian15

Nu te lasa intimidat (a), indiferent care este jobul tau!

Noi cu totii avem punctele noastre forte insa uitam adesea de asta. De ce? Pentru ca in fiecare societate exista o anumita ierarhie a ce este important sau valoros si ce nu. Insa aceasta ierarhie nu concorda adesea cu realitatea. De exemplu, daca ne gandim la cuvantul valoare si ce inseamna asta, ne vom gandi la ceva ce contribuie cu ceva cuiva, fie ca e vorba de un numar mic de persoane, fie un numar mare sau societatea insasi. In societatea actuala conteaza foarte mult aparentele si imaginea. Din aceasta cauza se poate intampla ca persoane care in realitate nu prea stiu nimic, nu pot oferi nimic, inafara de barfe si eventual imagini picante sau frumoase ajung sa fie un model de urmat. Ele ajung sa fie populare, cunoscute de foarte multa lume si intrand intr-o competitie oarecum nefireasca cu alte persoane care au mai multe de oferit insa nu sunt vizibile sau populare. Puterea intimidarii este una foarte mare. Putem fi intimidati de pozitia sociala, rangul ierarhic, muschi pronuntati si o infatisare dura, frumusete ametitoare, autoritati, legi … lista e luuunga. In orice moment de intimidare insa IMAGINEA DE SINE are de suferit pe moment. Daca intimidarea continua  atunci IMAGINEA DE SINE are de suferit pe termen lung si va declansa un nou program de stima de sine scazuta prin care atitudinea deja intimidata va fi adoptata si in alte contexte care inainte nu erau. Asa se produc transformarile in timp, indiferent despre ce aspect al vietii noastre este vorba. Daca ai avant in a face ceva si te apuci si faci, dar peste tot apar taietori de aripi, intimidatori, imaginea ta de sine va deveni la un moment dat incompatibila cu motivul avantarii tale initiale. Si de aici se genereaza „esecul” in acel ceva. O mama casnica de exemplu se simte adesea desconsiderata, si chiar este, pentru ca “cica” nu face nimic. Este o deteriorare a realitatii si care aduce cu sine scaderea stimei de sine a multor persoane. Degeaba acea casnica aduce realmente valoare copilului ei si viitorului acestuia, familiei de care are grija, si toate acele atributii din care rezulta un full time job in toata regula. Devine un fleac ce a facut ea inainte, sau ce vrea sa faca dupa, in perioada cat e casnica sau are grija de copii e vazuta oarecum o persoana dintr-o categorie mai joasa. Ma intreb atunci cele/cei care pierd toata ziua si noaptea prin cluburi, cafenele, avand doar un anturaj sus pus (financiar), si nu ma refer la noul trend de online business people care unii chiar acolo lucreaza, ca sa nu se inteleaga gresit. Insa ele sunt...

Citeşte +
Criticul din tine si imaginea de Sine
Noi21

Criticul din tine si imaginea de Sine

Criticul din tine si imaginea de sine – sunt doua forte care determina daca vei fi capabil sa-ti atingi sau nu obiectivele, toate acele visuri marete care ti le-ai bagat in cap ca le poti obtine.

Citeşte +
Cele 7 obiceiuri ale oamenilor extrem de eficienti! Lectii de la Stephen Covey
Noi10

Cele 7 obiceiuri ale oamenilor extrem de eficienti! Lectii de la Stephen Covey

Stephen Covey ne-a parasit anul acesta, insa a lasat in urma sa o biblioteca intreaga de carti, articole, inregistrari, printre care si „Cele 7 obiceiuri ale oamenilor extrem de eficienti”. Numele sau rezoneaza cu dezvoltare personala si metode despre cum sa te ajuti singur. De vreme ce reprezinta o sinteza valida si aplicabila pentru orice persoana care se doreste a fi eficienta si de succes m-am gandit sa o reproduc in cele ce urmeaza. Dupa cum am mai amintit si cu alte ocazii excelenta nu este un act izolat, ci este un obicei, iar tu reprezinti suma obiceiurilor tale zilnice, dar mai ales suma obiceiurilor care se regasesc cel mai frecvent in activitatile tale zilnice, saptamanale… De dimineata si pana seara tu executi o serie de lucruri in mod ritualic, ele reprezentand obiceiurile tale de a face un anumit lucru. Prin mici modificari de obiceiuri banale dar bine implementate in viata ta poti deprinde noi abilitati si poti declansa schimbari care in timp duc la rezultate uimitoare. La fel precum in cazul creativitatii, dupa cum scriam in acest articol (click), prin mici modificari tu poti sa-ti dezvolti latura creativa. Hai sa vedem care sunt cele 7 obiceiuri pe care le putem implementa in viata noastra, incepand, de ce nu – de astazi.[socialring] 1) Fii proactiv! Tu ai doua solutii in momentul in care dai de o problema. Sa te plangi de ea si sa astepti ca altii sa se ocupe, sau sa te apuci sa cauti tu singur(a) solutii in functie de resursele care le ai. Puterea de a alege prin propria decizie si determinare ca raspuns la stimuli, conditii, circumstante face diferenta intre o persoana proactiva si una „propasiva”. 2) Incepe avand finalul in minte! Tine de definirea scopurilor si de ceea ce numeste Covey, Leadership Personal. Tu ai nevoie in primul rand sa te conduci pe tine insuti catre un obiectiv precis. Apoi esti capabil sa intreprinzi si pasii necesari care sa te duca acolo. Avand finalul in minte vei fi capabil sa te eliberezi de toate acele distrageri care te defocuseaza si care iti scad capacitatea de concentrare pe lucrurile cu adevarat importante. 3) Pune cele mai importante lucruri in prim plan! Acesta este denumit obiceiul Managementului Personal si vine in completarea obiceiului 2). Pentru a te apropia de scopul tau, odata ce stii care e acela, te apuci si iti organizezi activitatile conform telului dorit. Asta tine si de prioritizarea lucrurilor si managementul timpului. Daca 2) inseamna creatia mentala, 3) este creatia materiala sau ce faci tu concret ca sa ajungi la ceea ce ai creat mental ca vrei. 4) Gandeste castig-castig (win-win) Castig si...

Citeşte +
Pe tine cine te conduce in dezvoltare personala?
Oct30

Pe tine cine te conduce in dezvoltare personala?

„Daca stii cum functioneaza mintea umana poti sa-ti stabilesti singur directiile. Daca nu stii … ti le va stabili altcineva.” – citat venit de la cofondatorul NLP (programare neuroligvistica), Richard Bandler. E valabil si in viata. Iar regula e simpla, tu ai sau nu ai un scop in viata. Bine, scop oricum ai, insa nu e neaparat si descoperit. Si de vreme ce nu-ti cunosti obiectivele si nici mare lucru nu faci in acest sens va fi o mana cereasca celor care sunt facuti sa stabileasca scopurile altora devenind totodata conducatorii lor. Tu daca iti faci o cariera pentru ca a vrut mama, tata, sau pur si simplu ca e la moda se cheama a merge odata cu valul. E ca la loterie, poate iti iese poate nu, insa sansele sunt tot pe masura loteriei, cam nasoale. Si atunci ne miram de multitudinea oamenilor fara directie in viata sau fara chef si pasiune in ceea ce fac. Unii ajung in functii de conducere si conduc echipe insa nu sunt capabili sa se bucure de rezultatul echipelor, nu sunt capabili sa aprecieze rezultatele obtinute, si mai mult decat atat s-ar putea simti lezati sau sa-i invidieze pe cei ce obtin rezultate. Cineva cu „drive” insa, care face ceea ce face din pasiune si pentru ca i se potriveste, cel care aduce valoare prin ceea ce face, va fi mereu incantat de altii care reusesc. Omul fericit, omul implinit nu va resimti invidia sau emotiile negative vizavi de reusitele altora pentru ca din starea de implinire tu nu ai cum sa ai astfel de emotii negative. E ca si cum ai fi satul de mancare si sa invidiezi pe cineva care mananca langa tine. Sau sa primesti o declaratie de dragoste de la persoana iubita si sa invidiezi un cuplu care se saruta pe strada. Nu ai cum! Pentru ca daca tu ai ceea ce-ti doresti nu vei resimti lipsa prin altii. Daca stau bine si ma gandesc e o maladie asta la noi in tara. Noi ne scoatem cu citate gen „sa moara si capra vecinului”, sau asa suntem noi facuti, sau sa ne bucuram de suferinta altora. Atata ne blamam natia de n-ai vazut asa ceva. E ca si cum ai nega parte din tine, si negand o parte din tine nu poti fi un intreg echilibrat. Inseamna ca noi ca si natie, ma refer la un procent suficient de mare pentru a crea o generalizare, suntem nesatisfacuti cu telurile noastre in viata si am fost mult prea mult condusi de altii pentru a sti cum e sa te conduci pe tine insuti. Nu se poate dezvoltare personala fara...

Citeşte +
File de jurnal personal – „Inglorius day din viata unui trainer”
Sep16

File de jurnal personal – „Inglorius day din viata unui trainer”

Maraton Timisoara 2012 Trebuia s-o scriu la cald pentru ca se pierdea starea valoroasa de moment. Este de departe cel mai personal articol publicat vreodata de mine, cu atat mai mult cu cat nu ma flateaza. Ramane sa ma judecati voi. Dar am considerat ca indiferent cat de personala si deschisa este, daca eu consider ca ceva va poate ajuta atunci o fac, chiar daca ma pun singura pe tapet intr-un moment de slabiciune umana. In prezent devenim tot mai expusi, iar intimitatea devine constant redusa, mai ales daca mai si lucrezi intr-un domeniu precum al meu. Ori ti le asumi, ori iti schimbi jobul 🙂 In aceste circumstante consider ca este mai bine sa aflati direct de la sursa, voi ce parere aveti? Oricum nu toti il veti citi pana la capat, si de data asta chiar mizez pe asta. Asa ca iata. In mai multe ocazii, v-am spus ca sportul si psihicul sunt foarte strans legate una de alta. Am hotarat sa scriu acest articol jurnal, pentru ca pe cat de insatisfacatoare si frustranta a fost experienta de astazi pentru mine, pe atat de reprezentativa este ea pentru batalia psihica (virgula) care se da in situatii de criza. Am participat astazi la Maratonul Timisoarei editia a XIII-a, m-am dus, am fugit si imediat dupa am venit acasa. Nici chiar timpul realizat nu-l stiu in acest moment sau  daca am incheiat ultima la fete, proba de 10 km. Ideea e ca de abia asteptam sa fiu acasa. Dar sa incepem cu inceputul. Am ajuns dis-de-dimineata in stare destul de buna, putin frig dar mult mai acceptabil fata de anul anterior. Lume foarte putina insa, nu stiu daca au fost un sfert, cu indulgenta, fata de prezenta de anul trecut. Nu pot gasi o explicatie, doar intuiesc ceva-ceva. Fețe necunoscute, in afara de Alina, colega de Gospel Project Timisoara si colega mea de alergare si de anul trecut; dar si cateva fețe pe care le-am recunoscut de pe Facebook, fara insa a ne cunoaste personal. Mi-am luat proaspatul tricou Alergotura, preluat chiar ieri, tocmai ca sa-mi aduc aportul (modest) la aceasta miscare frumoasa pentru sanatate in peisajul timisorean. Un grup cu si pentru oameni faini, din toate domeniile. Ma gandeam, speram, ca va fi o grupa solida ca si anul trecut si ce bine o sa ne sustinem unii pe altii. In schimb cu putin inainte de start am identificat doar alte 2 tricouri la fel, asa ca socoteala de acasa nu s-a nimerit cu cea din targ… Mi-am spus ca la numarul atat de mic de alergatori, majoritatea fiind stafeta firmelor, noi astialalti, amatorii o sa fim in numar...

Citeşte +