Platinum Development

Dezvoltare personală în carieră și în viața personală

Cum ajungi un mincinos? Efectul mărului stricat
Feb10

Cum ajungi un mincinos? Efectul mărului stricat

Pentru cei care nu știu scriu o nouă carte (a V-a) – The Theory of Lies – care se dorește a fi un manual și ghid cuprinzător despre minciună și decepție, rolul motivației în toate acestea, ce efecte cauzează asupra societății și un viitor posibil de urmat. De această dată am decis să o public atât în engleză cât și în română, asta spre deliciul criticilor adresate cărților anterioare scrise doar în engleză. The Theory of Lies are la bază foarte multă bibliografie precum și suport din partea unor personalități din domeniu, în mod principal Dan Arielly – profesor la catedra de Economie Comportamentală și Psihologie în cadrul Universității Duke, autor de 3 bestsellers pe exact aceste subiecte ce țin de minciună, decepție și comportament irațional. După cum se vede mă implic la modul cel mai serios ca această carte să fie un punct de reper în domeniu și vă promit o carte pe cât de deșteaptă pe atât de ușor lecturabilă 🙂 Colaborarea mea cu Dan mi-a deschis ușa spre o multitudine de experimente realizate de-a lungul anilor relevând comportamentul irațional și înșelător al oamenilor, dar mai ales ce se află în spatele acestui comportament – adică mecanismul declanșator. De ce o facem, cum evaluăm costurile comportamentului nostru, toate acestea raportate la lumea reală și economie. În acest sens m-am gândit să vă vorbesc astăzi despre efectul mărului stricat deoarece adesea îl folosim în vocabularul curent, dar oare știm cum se formează acest efect? Efectul mărului stricat prin experimente În acest sens au fost conduse mai multe experimente care demonstrează cum stă treaba. O mare parte dintre ele au fost făcute de către Dan Ariely împreună cu Francesca Gino și Shahar Ayal. Scopul acestora a fost să demonstreze dacă un anumit comportament lipsit de etică al celorlalți mărește sau diminuează necinstea individuală. Astfel într-unul din experimente cu două grupe diferite exista o persoană infiltrată (complice) care să se comporte într-un anume fel. Existau niște exerciții de făcut și niște bani de primit în schimbul exercițiilor făcute în mod corect. În primul experiment persoana infiltrată era parte a grupului testat și în mod ostentativ a terminat testul într-un timp imposibil de scurt și a cerut maxim de recompensă. Același lucru s-a repetat și cu un grup în care persoana ostentativă era din exterior, lucru manevrat printr-un tricou ce purta insignele unei alte universități decât cea în care se făcea experimentul. Rezultat: primul grup a avut o rată mult crescută în a trișa față de al doilea. Într-un alt experiment cel infiltrat era pus să întrebe ceva legat de posibilitatea de a trișa ceea ce în mod evident creștea posibilitatea...

Citeşte +
Efectul umbrei – ești pregătit/ă să te înfrunți?
Oct30

Efectul umbrei – ești pregătit/ă să te înfrunți?

Subiectul se potrivește foarte bine acestor zile. Nu l-am planificat astfel, dar s-a mulat. Efectul umbrei parcă sună bine de Halloween, o sărbătoare controversată, cu bune cu rele, cu obiceiuri noi și comerciale, dar care accentuează cu prisosință latura negativă, acele tenebre și fantezii ascunse ale demonilor din interior. Dar n-am să vorbesc despre Halloween, am o carte publicată cu acest subiect pe Amazon, ficțiune, așa că e bine să nu amestec lucrurile. Efectul Umbrei Ați văzut Efectul Umbrei (denumirea originala – The Shadow Effect) cu Debbie Ford? Sau poate ați citit cartea? Indiferent de răspuns, puteți vizualiza filmul cu subtitrare mai jos. Mi se pare o aducere aminte genială pentru noi toți … despre faptul că nu suntem tot timpul doar zâne și prințișori, ci o complexitate mult mai mare de explorat și acceptat. Umbra exista in fiecare dintre noi. Ea face parte integranta din noi. Din pacate, noi ne petrecem o mare parte din viata fugind de ea. Departe de a fi atat de inspaimantatoare cum credem, latura noastra intunecata ne promite o viata mai buna si mai implinita. Umbra noastra se manifesta in fiecare zi. Ea este motivul pentru care ne infuriem atunci cand un prieten apare la intalnire cu zece minute mai tarziu, pentru care tipam la parintii sau la copiii nostri, chiar daca acestia nu au gresit cu nimic, si pentru care ne sabotam propriul succes in momentele cele mai nepotrivite cu putinta. Atat timp cat nu ne vom accepta natura dualista, noi vom continua sa ne ranim pe noi insine si pe cei dragi, dar si sa ne ignoram potentialul real. Oamenii încearcă să-ți suprime latura întunecată, o jumătate întreagă din ei. Vă dați seama ce consum, ce suferință, ce nebunie? Noi nu putem fi doar răi sau doar buni. Problema este că nu avem un echilibru. Mereu am fost de părere că dacă am putea să menținem un echilibru între cele două lumea ar arăta cu totul altfel. Lumea în care trăim reflectă acest echilibru sau lipsa acestuia. Astăzi acest echilibru nu există, negativul conduce detașat. Sunt omul procentelor și-mi place să mă exprim în procente, aș estima o proporție de 75-80% în favoarea răului astăzi la nivel global, dar puteți desigur să mă contraziceți. E ceea ce consider în mod subiectiv și din propriile constatări. Dar fie că e 65% sau 90% e peste procentul pozitiv și aici e problema. Nefăcând pace cu jumătatea noastră văzută ca negativă/rea aceasta se răzbună și iese la iveală detronând pozitivul. Repet, nimeni nu este doar rău, sau doar bun, nu există așa ceva. Și chiar dacă toată lumea o știe, sau cel puțin o...

Citeşte +
De ce nu vor sa se dezvolte oamenii?
Mar03

De ce nu vor sa se dezvolte oamenii?

Conceptul de dezvoltare personala suna foarte bine si este in mare trend, doar ca nu pentru oricine. Usor de zis, greu de facut, nu-i asa? De ce nu vor sa se dezvolte oamenii? E o intrebare foarte buna si cu siguranta ca reflecta realitatea care o avem in jur. Cea mai mare investitie care poti sa o faci in viata ta este in dezvoltarea ta personala. Si totusi marea masa a lumii pare sa nu stie asta. Majoritatea oamenilor sunt atat de prinsi in robotisme incat nu doar ca nu acorda importanta dezvoltarii personale dar o si catalogheaza ca pierdere de vreme. Si totusi, de ce sta treaba in felul acesta? Raspunsurile sunt multiple, dar as miza pe acestea: pentru ca ar trebui sa dea ani buni in spate sa se dezobisnuiasca de vechi obiceiuri; ar trebui sa inceapa sa creada ca au mult mai mare control asupra vietii lor decat li s-a spus in scoala; pentru ca a fi responsabil de viata ta provoaca frica; pentru ca dezvoltarea (ca orice altceva important in viata) necesita efort; pentru ca nu este tangibila si rezultatele apar sub forme greu de conceput in prima faza si atunci ai senzatia ca o faci degeaba; pentru ca nu primesti diplome pentru ea; pentru ca tu crezi ca nu conteaza; pentru ca (aparent) nu aduce bani; pentru ca pare un moft, un lux; pentru ca nu este cerinta obligatorie, la scoala, la job si nicaieri; pentru ca nu sunt constienti de consecintele lipsei de dezvoltare; pentru ca nu pot constientiza beneficiile. Mai puteti adauga voi …. „Ca sa ai mai mult decat ai trebuie sa devii mai mult decat esti.” Jim Rohn Un individ, o societate, depinde de nivelul sau de dezvoltare personala. Acest nivel este strans legat de nivelul valorilor. Daca studiem putin acest aspect vom constata cum poti spune multe lucruri despre o natie in functie de valorile sale si anume, pe ce da importanta. Intr-o piramida existentiala valorile ocupa un loc superior si deosebit de important. Cand ele insa nu sunt constientizate si dezvoltate ele se vor confunda cu baza piramidei, si anume tot ce tine de instinctele de supravietuire ale speciei. Dand o aruncatura de ochi peste ce „consuma” populatia la nivel de informatie (media, tabloide, ziare) vom vedea ca ele releva in marea lor majoritate informatii de la baza piramidei existentiale. Adica se ocupa cu preponderenta de hrana, adapost, sex, falsa siguranta, si tot ce este corelat de asta: cine are ce si cine n-are, ce accidente si cataclisme sunt, cum va fi vremea, cine cu cine, ce au facut si cum … Iar pe post de piedestal este promovat...

Citeşte +
Harta nu e totuna cu teritoriul
Noi04

Harta nu e totuna cu teritoriul

Intr-o zi, un profesor preda un curs unui grup de studenti, cand deodata intrerupse cursul pentru a scoate din servieta sa, un pachet de biscuiti, impachetat intr-o hartie alba. Si-a justificat gestul spunand ca trebuie neaparat sa manance ceva, in timp ce intinse pachetul studentilor din primul rand, sa serveasca si ei un biscuite. Cativa dintre ei luara un biscuite. „Buni biscuitii, nu crezi?”, spuse profesorul, in timp ce mai lua in mana un al doilea biscuite. Studentii serviti mestecau de zor in semn ca da. Apoi profesorul indeparta hartia de pe biscuiti si astfel se vazu pachetul original. Pe pachet era o poza mare cu un caine si apareau cuvintele „biscuiti pentru caini”. Studentii s-au uitat la pachet  socati. La doi le venea sa vomite asa ca si-au acoperit gura si au fugit la baie. „Vedeti?”, remarca profesorul, „tocmai am demonstrat ca oamenii nu doar mananca mancare, dar si cuvinte, iar gustul celor din urma depaseste adesea gustul in sine”. Profesorul nu era altul decat Alfred Korzybski, tatal semanticilor generale, cel care a demonstrat in nenumarate feluri ca sistemul nervos si limbajul in sine limiteaza, ca lumea e de fapt o abstractizare si nu in ultimul rand e autorul citatului care a devenit una din primele premise NLP, si anume „Harta nu e totuna cu teritoriul”. In exemplul de mai sus putem traduce foarte bine asta printr-un citat sinonim care-l folosim in NLP, si anume: „meniul nu e totuna cu mancarea”. Ganditi-va putin la asta. Harta nu e totuna cu teritoriul Orice teorie sau model predat sau invatat in lumea noastra nu e altceva decat o harta, care are rolul sa ne ajute in reprezentarea unor aspecte ale realitatii externe, fiind doar o mica parte a realitatii insasi. Si de aici apar foarte multe confuzii care vin din limitarile celor care ajung sa creada ca teoria si realitatea ar trebui sa fie aceeasi, si ca ceea ce nu e clar trasat intr-o harta „nu exista”. Foarte interesant acest concept, despre iluzia in care traim noi crezand ca lucrurile trebuie sa fie albe sau negre, fix departajabile si stabilite. In schimb, orice harta nu e decat o forma de abstractizare sistematica si rudimentara a unei realitati care e mult mai complexa de atat. Cuvintele ne limiteaza De altfel, citatul poate fi tradus si inteles prin limbaj. Ce facem noi cu limbajul? Incercam (si nu vom reusi niciodata) sa transpunem in cuvinte o realitate mult mai vasta a ceea ce facem, simtim, pentru a putea comunica cu altii. In schimb, stim cu totii ca un numar de cuvinte nu va putea descrie niciodata exact asa cum stau lucrurile. Totodata cuvintele nu...

Citeşte +
10 pasi pentru imaginatia creativa (psihocibernetica)
Aug14

10 pasi pentru imaginatia creativa (psihocibernetica)

Mintea noastra are puteri inimaginabile, pe care insa nu le invatam in scoala si din cauza asta nu ajungem sa stim cum sa le folosim. Imaginatia creativa si puterile ei, in mod special asupra imaginii de sine, nu ne sunt predate, probabil din cauza puterii imense pe care o are si pentru ca nici educatorii nostrii nu o cunosc. In scoala elementara invatam copii cum sa memoreze, sa stocheze informatia si mai apoi sa o regurgiteze, sa instaleze reguli si sa tina minte sa respecte acele reguli. Apoi in clasele superioare invatam copii aceleasi reguli + cum sa le foloseasca in mod analitic, sa gaseasca motive, sa foloseasca alternative de folosire a acelor informatii si sa solutioneze probleme. Dupa 8-12-16 ani si toti banii investiti e tot ceea ce facem. Dar nici macar nu facem tentativa de a invata oamenii sa-si foloseasca mintea in mod creativ pentru a dezvolta si obtine goluri marete. Si astfel un om poate sa-si traiasca viata fara macar sa afle ca mintea sa poate fi folosita in mod sistematic cu acest scop. Imagineaza-ti ca ai un computer foarte puternic in posesia ta insa nu ai fost invatat niciodata sa-l folosesti. Fara sa ai un ghid sau suport insa stiind ca acel computer ti-ar putea revolutiona viata spre bine. Cat de frustrant este asta? Si tu sa poti folosi doar cateva dintre functionalitatile sale de baza. Imagineaza-ti ca incerci prin erori si testari sa-ti dai seama cum functioneaza. Daca stai putin, te opresti din ritmul tau si aprofundezi lucrurile, vei descoperi cum fiecare aspect al vietii tale este strans legat de imaginea de sine. Sanatatea, prosperitatea, linistea sufleteasca, fericirea, relatia fericita, toate sunt legate de imaginea de sine. Si imaginea de sine este exact asa cum ii spune si numele, o „imagine”, adica ceva vizual si ceva ce apoi ajunge sa-ti trezeasca toate acele stari si credinte/valori despre tine insuti/insati.  E un proces cat se poate de creativ, atunci cand vrei sa lucrezi directionat pe asta. De aceea in momentul in care esti capabil(a) sa-ti dezvolti imaginatia creativa, vei fi capabil sa-ti imbunatatesti imaginea de sine, respectiv sa descatusezi un potential de care nu credeai sa poti fi capabil(a). Exact asta iti ofer acum de inceput, 10 pasi pentru a-ti dezvolta imaginatia creativa cu ajutorul psihociberneticii. Si oricat de complicat ar suna, pasii sunt de bun simt si la indemana tuturor. Incepem … 1. Acceseaza informatii variate Daca te lasi inconjurat(a) doar de oameni similari cu tine se cheama un fel de incest intelectual. Capacitatea ta de intelegere si de crestere va fi limitata, la fel si imaginatia. Daca profesional urmezi aceleasi seminarii, doar in...

Citeşte +
Cum sa devii liber de povara asteptarilor?
Aug01

Cum sa devii liber de povara asteptarilor?

Una dintre cele mai mari libertati pe care le poti dobandi este atunci cand nu te lasi ingradit(a) de povara asteptarilor tale. Si cu asta nu spun sa nu ai asteptari. Stiu ca se foloseste des termenul de „asteptari” in sensul ca e bine sa nu le ai si cu cat ai mai putine cu atat e mai bine pentru tine. Insa as denumi asta un fals in afirmatie. Nu cred in lipsa de asteptari deoarece ar echivala cu lipsa de scopuri si obiective. Orice scop si obiectiv, are in fata o viziune, si in spate are niste pasi. Si atat viziunea cat si pasii ascund asteptari in ele. Sa zici ca nu ai asteptari si sa vorbesti in acesti teremeni „eu nu ma astept la nimic”, „las lucrurile sa vina asa cum vin” nu e altceva decat asumarea rolului mioritic atat de inradacinat in credinta noastra populara, vorbind cu oaia si asteptand sa vina altii sa te omoare. Indiferent ce-ti doresti in viata si cum iti formulezi aceste dorinte astfel incat sa se transforme in realitate tu vei avea niste asteptari de la rezultatul in sine. Profesional, cand te pornesti sa faci ceva, tu ai anumite asteptari de la munca ta. Personal, cand cunosti pe cineva cu ai niste asteptari de la cum ai vrea sa fie persoana respectiva. Asa ca hai sa nu mai fim ipocriti si sa punem pe un piedestal lipsa de asteptari. Mai constructiv ar fi sa le rescriem intr-o forma mult mai pozitiva pentru fiecare. Deci am convenit ca exista asteptari, iar acestea pot fi bune si constructive totodata, sunt factori motivationali si ne duc inainte. Insa cum faci ca ele sa nu te ingradeasca? Pentru ca orice asteptare poate deveni intr-adevar si o limitare a ta si un motiv de suferinta de fiecare data cand asteptarea ta nu este indeplinita. As vrea sa amintesc doar de 3 pasi majori pe care-i putem face in asa fel incat asteptarile noastre sa ne devina prieteni. 2 pasi dar care odata adoptati ne pot elibera, dand sentimentul de libertate atat de important pentru dezvoltarea noastra personala. 1. Acceptare Accepta faptul ca ai asteptari si nu te mai lupta cu ele. Acest pas e cel mai simplu. 2. Constientizare Este pasul cel mai important prin care tu devii un observator si un identificator al asteptarilor tale. Pentru asta descopera care sunt asteptarile din spatele oricarei actiuni ale tale, fie ca e vorba de profesional, fie ca e vorba de iubire si asteptarile pe care le ai de la asa zisul/zisa partener(a) ideal(a). Prin acest proces de descoperire vei face un mare pas inainte in cunoasterea propriei...

Citeşte +
In umbra lui TREBUIE (guest post)
Mai22

In umbra lui TREBUIE (guest post)

Vreau sa-ti impartasesc o experienta din viata mea. Inainte de poveste, iti pun o intrebare la care te rog sa-ti raspunzi sincer. De cate ori, te-ai trezit dimineata, lipsit de chef, de energie, de dorinta de a merge la munca sau puterea de a te ridica din pat? Totusi, dupa al doilea snooze al telefonului, cu o mana care intentioneaza sa apese din nou butonul, in mintea ta a aparut gandul: “TREBUIE.” Ramai cu ecoul lui “trebuie” in minte, la baie, in timp ce-ti faci repede cafeaua, te speli pe dinti, te imbraci si iesi pe usa. Ai uitat sa iei micul dejun din nou. Acelasi scenariu care se repeta de multe dimineti – nu le mai tii sirul. Nu conteaza, esti deja in mijlocul traficului si trebuie sa ajungi la timp. Acum trei ani de zile, viata mea era plina de culoare. Nu stiam ce inseamna snooze, iar diminetile erau un prilej minunat de a petrece cateva minute cu mine, in parc, sau asteptand sa rasara soarele cu o cana de cafea sau ceai de menta/tei aburinda. Eram angajata, nu de mult timp, intr-o calatorie profesionala care avea sa ma invete multe. Despre oameni. Despre mine. O perioada in care am impartit energie, valori frumoase. O perioada plina de provocari, de greseli, de maturizare. Am baut din paharul euforiei, pana intr-o dimineata (nu-mi amintesc exact data), cand nu mi-am mai dorit sa ma trezesc. Ceaiul de tei si cafeaua le-am taiat de pe lista – nu mai aveam timp pentru ele. Pregatirea pentru noua zi devenise un automatism – trebuie sa ma imbrac asa, trebuie sa port pantofii x, trebuie sa fac z lucru. Dupa un timp, destul de lung, am obosit. Prinsa in capcana lui “trebuie”. Prinsa intr-un sistem de supravietuire. Nu a fost usor. Odata ce “trebuie” a preluat controlul, a urmat o perioada de regres. Mai jos, si mai jos, cat mai jos. Nu am inteles. Si cu cat ma straduiam sa ies din situatia lui “trebuie”, contextele pareau si mai ostile. Pe fondul noilor dimineti, grabite si fara culoare, amintirea ceaiurilor baute in liniste si energia debordanta care ma caracteriza revenea mereu si mereu in scena trista in care ma miscam. Am ajuns in punctul in care timpul era de vina, ceilalti erau de vina, eu eram de vina. Asa ca… am capitulat. Si odata cu capitularea, am inteles ca nimeni nu este vinovat. Nici macar eu. Viata vine la pachet cu de toate. Azi esti pe val, maine esti in prapastie. Si de cate ori moare o parte din tine, alta se naste. Cea mai mare capcana in care vei cadea, daca nu...

Citeşte +
„Oglinda TA” – Pentru cine traiesti depinde DOAR de tine! (guest post)
Apr21

„Oglinda TA” – Pentru cine traiesti depinde DOAR de tine! (guest post)

Acum aproximativ un an a intrat in viata mea notiunea de ”dezvoltare personala” si imediat au inceput sa ”curga” altele similare, legate : NLP, gandire laterala, mari motivatori ai erei, mari oameni de succes, afaceri, antreprenoriat si cate si mai cate. Nu am de gand sa va vorbesc despre niciunul din acestea, desi de atunci au devenit toate parte din mine si m-au transformat intr-atat incat uneori nu ma recunosc nici eu. 🙂  Unele din transformarile mele o sa le mentionez totusi, simt ca au relevanta:   1.     M-am mutat, locuiesc in chirie intr-un apartament dragut, cochet, am revenit la sentimentul de independenta si multumire de sine. 2.     M-am lasat de fumat, deja de aproape 2 luni. Aici au intervenit cursul de NLP si „prietenul meu” Allen Carr si cartea sa despre fumat. Dar momentul a fost cel potrivit si pregatit; spun asta din doua motive : a.     pentru ca personal cunosc destule persoane care i-au citit ”Metoda usoara” fumand si au continuat sa fumeze si b.     pentru ca deja eram la cursul de NLP care m-a ajutat enorm sa imi pregatesc psihicul asa cum trebuie. In momentul in care mi-am stabilit obiectivul de a redeveni nefumator, nu am mai avut momente in care sa simt ca ma mint singur. Momente de slabiciune si tentatie au mai fost, dar pot spune ca mi-a crescut increderea de sine, in principiu pe latura – daca am spus ca pot, cine sunt eu sa ma indoiesc de asta? Eu nu imi pot permite sa ma indoiesc de mine, eu ma respect! 🙂 3.     Am inceput sa ma preocup in mod real de viitorul meu. Cu totii o facem, veti spune, si uneori ne strambam, si blestemam de cat de sumbru este! Pai asta nu prea inseamna ca te preocupi responsabil ci ca te plangi, asta e cu totul altceva. Nu cauti solutii ci doar te victimizezi. Eu am inceput sa citesc, sa invat, sa studiez despre administrarea timpului si a banilor, despre investitii, investitori si antreprenoriat. Am inceput cu Marius Ghenea, mi-a placut viziunea lui pragmatica si puternicul sentiment ce il ai citindu-l : ”Mai, asta e un om care vorbeste din experienta, si are de unde!”. Am continuat cu motivatori precum Jim Rohn, Tony Robbins, am studiat despre Edisson, Andrew Carnegie, dar recunosc, am rezonat si rezonez cel mai puternic cu stilul lui Robert Kiyosaki. Practic deja am inceput programul de „avere” de 10% din venit – (idee prezenta de la „Cel mai bogat om din Babilon” si pana la fiecare din acestia de mai sus), bani pe care trebuie sa inveti sa ii faci sa iti aduca alti bani. Cea...

Citeşte +
Energia consumata pentru a motiva NU-urile din viata noastra!
Mar05

Energia consumata pentru a motiva NU-urile din viata noastra!

Motivatiile pot functiona ca un afrodisiac pentru fuga de raspundere sau al complacerii in situatia/starea actuala. Tentatia acestui afrodisiac este mare pentru ca te mentine in zona de confort, respectiv pe strazile ale caror nume le cunosti. E pur si simplu mai simplu. Chiar si tendinta de autodistrugere, autosabotaj functioneaza astfel. Mai usor ma gandesc ca nu merit sau nu e pentru mine si dau unda verde starii mele actuale, respectiv distrug primul succes cat de mic care-mi arata mie ca se poate si altfel. Acel altfel depaseste strada pe care o cunosc si nu stiu ce se poate intampla dincolo de ea. Din acest punct al locsorului caldut si cunoscut tu poti arunca apoi vina in exterior, poti gasi mii de motive pentru care nu esti tu de vina pentru viata ta sau strada pe care traiesti. E ca si cum creierul tau descarca o substanta similara unui drog si iti altereaza orice fel de raspundere, putere de decizie si control asupra unei situatii care poate fi schimbata. Daca intrebam pe cineva de ce nu face ceva va gasi instant zeci de motive, pe cand numarul motivelor pentru care face ceva este mai redus. Testati si numarati. Cel mai frecvent numarul balanseaza spre justificarea NU-ului. Scuzele fac parte din viata noastra si la multa lume ele devin o forma de arta desavarsita pana la grad de maestrie. La fel se intampla de altfel si cu vulnerabilitatea. Cu cat identifici si ataci mai bine locul vulnerabil al celuilalt cu aceeasi vehementa isi va apara locul. Insa cat de absurd pare sa constatam energia consumata pentru a motiva, justifica sau a ne apara o pozitie care nu ne duce in fond nicaieri, atunci cand suntem pusi in fata unor eventuale schimbari in viata noastra. Unii pornesc razboaie din asta. Gaseste punctul vulnerabil al oricui si ataca acolo, este modalitatea in care poti dezarma inamicul, forma dupa care s-au purtat razboaie de altfel. Insa ce vreau sa subliniez cu asta este ca fiecare dintre noi este cel mai slab in acel punct in care se ataca cel mai usor si cel mai vehement. Atunci cand esti in control si stapanesti o situatie, starea naturala de a interveni este una de calm si toleranta. Cel ce urla, zbiara, critica, se lamenteaza, devine agresiv(a) nu este niciodata in control, doar „frica de ceva” este in control in acest caz. Dar mai exista si alte modalitati de a motiva Nu-urile. Si anume acea stare letargica in care spui „ah, daca as putea”, sau „nu am nici o sansa”; cat si varianta victima in care ai o serie intreaga de motive sa te justifici, de...

Citeşte +
Coruptie, scandal, viol, accidente, canapea – viata ca un iad prin (auto) manipulare mentala
Ian10

Coruptie, scandal, viol, accidente, canapea – viata ca un iad prin (auto) manipulare mentala

Toate acestea au efect demotivant asupra ta si transformarea gandirii in aceasta directie. E o manipulare mentala in sens blocator si care ajuta la pierderea directiei noastre.

Citeşte +