Platinum Development

Dezvoltare personală în carieră și în viața personală

Ce faci cand nu stii ce sa faci? – studiu de caz
Sep05

Ce faci cand nu stii ce sa faci? – studiu de caz

Nu m-am apucat de traduceri, in schimb m-a captat acest studiu de caz prin relevanta subiectului, de aceea am considerat util ca in loc sa-l tin pentru mine sa traduc din el si sa vin cu completarile de rigoare. Deci ce faci cand nu stii ce sa faci? E o situatie cu care ne confruntam toti din cand in cand, si in loc sa ne scoatem peri albi e bine sa aflam ca exista si altii in aceasta situatie, mai mult chiar, exista un studiu competent pe acest subiect. Studiul se refera la analogia dintre un antreprenor incepator si unul in serie, dar aplicabilitatea modului de gandire se poate replica in orice fel de situatie de incertitudine. Nesiguranta in a nu stii ce sa faci te duce pe un drum confuz in care nu ai GPS si nu ai o harta clara despre ce si cum. Se pare insa ca cei mai „experti” in a descalci situatiile de incertitudine se dovedesc a fi antreprenorii. Dar si intre acesti exista o nisa, pentru ca tu poti incepe o afacere, ea nu merge si o inchizi – dar ai fost antreprenor cica. Nu asa … Antreprenorii in serie (de la 2 afaceri de succes in sus) sunt cei care sunt cei mai deschisi si capabili sa faca fata incertitudinilor. Pentru ca ei sunt constienti ca nimeni nu le va garanta succesul afacerii lor si ca pentru a reusi e nevoie sa fi flexibil si deschis situatiilor care-ti pot scapa de sub control. Dar nu preaslavirea antreprenoriatului e mesajul central, ci intratul si descusutul mintii acestui antreprenor in serie, ce face acesta in situatii de incertitudine si ce il face sa fie bun in luarea deciziilor. Replicand modelul putem sa-l folosim ori de cate ori ne confruntam cu situatii de indecizie, confuzie, lipsa de hotarare in decizii. Si e valabil nu doar in plan profesional, ci si personal. S-ar putea ca modelul sa contravina multor lectii invatate (ca la carte) si nu toata lumea sa fie de acord, dar cu siguranta e o varianta alternativa pentru cei care vor sa se dezvolte si sa cunoasca si alte harti mentale. Incepem cu o mica paralela de gandire. Ce face majoritate lumii cand incepe o afacere? Se gandeste la potentialul castig. Ce face un antreprenor de succes? Se gandeste la conceptul de „pierdere acceptabila”, adica la cat isi poate permite sa riste cu acea afacere fara ca lucrurile sa scape de sub control si viata sa sa devina un total haos. Acest mod de gandire tine nivelul de pierdere pe minim, pentru ca niciodata nu vei pierde mai mult decat erai oricum dispus s-o faci....

Citeşte +
Cum sa devii liber de povara asteptarilor?
Aug01

Cum sa devii liber de povara asteptarilor?

Una dintre cele mai mari libertati pe care le poti dobandi este atunci cand nu te lasi ingradit(a) de povara asteptarilor tale. Si cu asta nu spun sa nu ai asteptari. Stiu ca se foloseste des termenul de „asteptari” in sensul ca e bine sa nu le ai si cu cat ai mai putine cu atat e mai bine pentru tine. Insa as denumi asta un fals in afirmatie. Nu cred in lipsa de asteptari deoarece ar echivala cu lipsa de scopuri si obiective. Orice scop si obiectiv, are in fata o viziune, si in spate are niste pasi. Si atat viziunea cat si pasii ascund asteptari in ele. Sa zici ca nu ai asteptari si sa vorbesti in acesti teremeni „eu nu ma astept la nimic”, „las lucrurile sa vina asa cum vin” nu e altceva decat asumarea rolului mioritic atat de inradacinat in credinta noastra populara, vorbind cu oaia si asteptand sa vina altii sa te omoare. Indiferent ce-ti doresti in viata si cum iti formulezi aceste dorinte astfel incat sa se transforme in realitate tu vei avea niste asteptari de la rezultatul in sine. Profesional, cand te pornesti sa faci ceva, tu ai anumite asteptari de la munca ta. Personal, cand cunosti pe cineva cu ai niste asteptari de la cum ai vrea sa fie persoana respectiva. Asa ca hai sa nu mai fim ipocriti si sa punem pe un piedestal lipsa de asteptari. Mai constructiv ar fi sa le rescriem intr-o forma mult mai pozitiva pentru fiecare. Deci am convenit ca exista asteptari, iar acestea pot fi bune si constructive totodata, sunt factori motivationali si ne duc inainte. Insa cum faci ca ele sa nu te ingradeasca? Pentru ca orice asteptare poate deveni intr-adevar si o limitare a ta si un motiv de suferinta de fiecare data cand asteptarea ta nu este indeplinita. As vrea sa amintesc doar de 3 pasi majori pe care-i putem face in asa fel incat asteptarile noastre sa ne devina prieteni. 2 pasi dar care odata adoptati ne pot elibera, dand sentimentul de libertate atat de important pentru dezvoltarea noastra personala. 1. Acceptare Accepta faptul ca ai asteptari si nu te mai lupta cu ele. Acest pas e cel mai simplu. 2. Constientizare Este pasul cel mai important prin care tu devii un observator si un identificator al asteptarilor tale. Pentru asta descopera care sunt asteptarile din spatele oricarei actiuni ale tale, fie ca e vorba de profesional, fie ca e vorba de iubire si asteptarile pe care le ai de la asa zisul/zisa partener(a) ideal(a). Prin acest proces de descoperire vei face un mare pas inainte in cunoasterea propriei...

Citeşte +
Lectia maestrului prin puterea intrebarilor
Iul04

Lectia maestrului prin puterea intrebarilor

Intr-o zi frumoasa de toamna, maestrul era la plimbare cand dadu peste un tanar. Acesta arata foarte abatut si fruntea ii era incretita de o povara ascunsa. Maestrul se apropie si-l intreba: „Pe asa o vreme frumoasa e foarte greu sa stai asa de serios. Nu-i asa?” „Oare?” raspunse tanarul intorcand capul sa vada cum e in jur. Ochii sai scanara imprejurimile, dar parea ca nimic nu se inregistreaza in mintea sa, era cu totul in alta parte. Privindul cu atentie, maestrul isi continua plimbarea spunand: „Vino cu mine putin si hai sa ne plimbam impreuna.” Astfel se plimbara impreuna pana la marginea unui lac, plin de stejari imprejur, iar frunzele galbene precum aurul straluceau in lumina soarelui, gata sa cada. „Te rog ia un loc.” il indemna maestrul pe tanar aratand un loc langa el pe jos. Acesta privind cu atentie, isi curata spatiul si se aseza cu grija. „Acum, ia o pietricica si arunc-o in lac.” Privind in jur, tanarul gasi o pietricica, o lua in mana si o arunca departe. „Spune-mi ce vezi?”continua maestrul. Privind concentrat ca sa nu piarda nici un detaliu, tanarul descrise valurile pe care le vedea. „Si de unde au aparut acele valuri?” intreba din nou maestrul. „Pai de la piatra care am aruncat-o, maestre.” „Bine…, acum te rog sa-ti intinzi mana in apa si sa opresti valurile.” „Dar cum as putea face asta?” intreba nelamurit tanarul in timp ce-si baga totusi mana in apa catre valul cel mai apropiat, cauzand si mai multe valuri. Acum era cu totul buimacit si nu mai intelegea nimic din ce vroia maestrul de la el. Poate nu trebuia sa vina la el, in fond nu e un ucenic, doar un simplu baiat fara pregatire. S-ar putea ca el sa nu fie capabil sa inteleaga si ca totul e in zadar. Blocat de propriile ganduri si neputinta ramase tacut si nu mai facu nimic. „Ai reusit sa opresti valurile cu mainile?” continua maestrul sa-l tormenteze. „Desigur ca nu.” raspunse putin iritat tanarul. „Si ai fi putut s-o faci?” „Nu, maestre. Dupa cum ai vazut doar am cauzat si mai multe valuri.” „Si ce se intampla daca opreai piatra inainte sa intre in lac?” zambi de aceasta data cu un zambet cald maestrul incat tanarul nu se putea supara. „Data viitoare cand esti nefericit de viata ta, prinde piatra inainte sa intre in apa. Nu petrece timp desfacand ce ai facut deja. Mai bine schimba ceea ce vrei sa faci inainte sa o faci.” „Dar maestre, de unde sa stiu ce voi face inainte de a face?” „Poti deveni responsabil de viata ta. Cand lucrezi cu un...

Citeşte +
File de jurnal personal – din reteta mea de succes
Iun18

File de jurnal personal – din reteta mea de succes

Initial am vrut sa scriu o postare pe facebook despre astazi, si a iesit in final un articol pentru toata lumea 🙂 O noua fila din jurnalul personal, poate ar trebui sa deschid o noua categorie de articole din aceasta perspectiva. Asa ca o sa ma apuc sa scriu repede, deoarece acest articol nu era planificat si as vrea sa postez inainte de miezul noptii. Va scriu, mancand cirese, prospat cumparate de la piata, cirese „made in Romania”, foarte gustoase; din acelea pietroase si fara „carne” deocamdata:) Incepem: Azi am fost la sala!!! Stiu ca nu e mare scofala in afirmatia asta, insa in acest an am facut compromisul de a face sport pe unde apuc si nu am ajuns la o constanta intr-un cadru organizat, cum s-ar spune 🙂 In fiecare an am sezoane de sala si ele incepeau mult mai repede, cu exceptia acestui an, deci am spart azi gheata si sunt foarte fericita. Preocupata de cresterea unui business am facut compromisul de a face sport prin casa, camere/sali de hotel, parcuri, etc. Si va explic frumos si simplist ratiunea mea deoarece seamana mult cu cea al unui business plan. In momentul cand incepi un lucru trebuie sa ai in vedere si evaluarea intregului cadru, context, etc. Asa si eu. De fiecare data cand ma angajez sa merg la sala imi fac un abonament, asta inseamnand o decizie pe termen cel putin mediu. Pentru ca acest angajament sa poata fi onorat aveam nevoie sa imi pot aloca un minim de 2 prezente saptamanale la sala, pe termen mediu dupa cum va spuneam. La o prima vedere pare rezonabil, insa daca intri putin in detaliu, asta insemna 3 ore minim/zi. Cele 3 ore nu sunt deloc multe, mai ales cand stai 40 de minute doar pe banda (ca si incalzire). Adaugi drumul dus-intors, imbracat, dezbracat, dus, si imediat se fac cele 3 ore. Iar daca aleg sa mai fac o piscina, sauna, alte cele, ajung la 4 -4 1/2 ore. Ceea ce cu deplasarile si agenda mea nu era posibil pentru un angajament mai mult de 2 saptamani.[socialring]Asa ca optiunea mea nu era sa abandonez, atata vreme cat sportul face parte din viata mea si promovez acest stil de viata. Si v-am explicat mai sus cum am inlocuit sala, eficientizand timpul cu minute furate prin diverse locatii la indemana. La fel cum facea de altfel si dragul meu mentor, Jim Rohn. Intr-o dimineata acesta era, ca de obieci pe drumuri, intr-o tara straina, intr-un hotel strain. Si nu se simtea bine, era obosit si putin racit dupa o perioada foarte aglomerata. I s-a spus: „Domnule Rohn, ati putea...

Citeşte +
Esti destul de sus ca sa nu faci nimic?
Iun11

Esti destul de sus ca sa nu faci nimic?

Un vultur se odihnea pe o creanga sus intr-un copac, facand exact nimic. Un iepure veni sub copac si privind la vultur il intreba: „Auzi vulture, nu pot si eu sa stau ca tine asa si sa nu fac nimic?” „Cum sa nu!”, raspunse vulturul. Zis si facut, iepurele se intinse sub copac la odihna. Dintr-o data aparu o vulpe, inhata iepurasul si-l manca. Morala? Ca sa poti sta si sa nu faci nimic trebuie sa fii foarte, foarte sus. Cred ca deja v-ati dat seama unde bat cu acest articol. Si intrebarea de mai sus e cu dublu tais, veti vedea 🙂 Observ in jurul meu oameni care nu pot arata nimic, n-au cu ce se lauda vorba aceea, dar se comporta de parca ar fi mari vulturi sus in ceruri. Tot aceste persoane sunt cele care fac si cea mai mare galagie atunci cand dintr-o data apare ceva, vine o „vulpe”, un pericol, ceva se schimba si ii scot fortat din monotonia vietii lor fara sens. Mi se pare super interesanta aceasta discrepanta intre vociferare si a avea ce spune cu adevarat. Acestea sunt persoanele care nu cunosc consecintele actiunilor lor si efectele asupra celorlalti. Vezi asta intre vecini, prieteni, familii, etc. Vezi o gramada de iresponsabilitate. Vezi parinti care fac copii din orice alt motiv decat a creste un urmas valoros si care se poate descurca singur. Vezi grupuri care in orice moment liber se duc la bere, cluburi si cand e sambata, nu exista nici o alta forma de investitie de timp decat mersul la chef, betie si intors la ora 4. Pe urma acesti oameni trebuie sa intreprinda responsabilitati in familiile lor, sau la locul de munca. De unde, daca nu exista o conduita implementata in ei si in alte arii ale vietii? Dar cand dintr-o data se intampla ceva sa-i auzi ce vocifereaza si dau vina in stanga si in dreapta. Un om cu cat devine mai responsabil de viata lui, cu atat devine mai cumpatat, rezervat in judecati, vorbe aruncate si reactii necontrolate. Cu cat este mai responsabil are mai mult discernamant in a face diferenta, cand poate sa se odihneasca si cand poate sa vorbeasca. Cu cat esti mai responsabil cu atat devii mai modest in caracter, cu cat esti mai iresponsabil cu atat esti mai falos si te crezi buricul targului. Cred ca sunt cateva constatari pertinente din viata reala, si nu e nevoie de cat sa deveniti receptivi si buni observatori timp de macar o saptamana ca sa aveti revelatia asta. E foarte usor. Modalitati care ne transforma in facatori de nimic: 1. Frica de esec Decat sa se...

Citeşte +
Cum sa fii vizionar si sa nu te blochezi acolo? Lectii de la Donald J. Trump
Iun02

Cum sa fii vizionar si sa nu te blochezi acolo? Lectii de la Donald J. Trump

„Viziunea ramane viziune pana te concentrezi asupra ei, faci ceea ce trebuie facut si o aduci pe pamant, unde va fi de folos.” Donald J. Trump

Citeşte +
In umbra lui TREBUIE (guest post)
Mai22

In umbra lui TREBUIE (guest post)

Vreau sa-ti impartasesc o experienta din viata mea. Inainte de poveste, iti pun o intrebare la care te rog sa-ti raspunzi sincer. De cate ori, te-ai trezit dimineata, lipsit de chef, de energie, de dorinta de a merge la munca sau puterea de a te ridica din pat? Totusi, dupa al doilea snooze al telefonului, cu o mana care intentioneaza sa apese din nou butonul, in mintea ta a aparut gandul: “TREBUIE.” Ramai cu ecoul lui “trebuie” in minte, la baie, in timp ce-ti faci repede cafeaua, te speli pe dinti, te imbraci si iesi pe usa. Ai uitat sa iei micul dejun din nou. Acelasi scenariu care se repeta de multe dimineti – nu le mai tii sirul. Nu conteaza, esti deja in mijlocul traficului si trebuie sa ajungi la timp. Acum trei ani de zile, viata mea era plina de culoare. Nu stiam ce inseamna snooze, iar diminetile erau un prilej minunat de a petrece cateva minute cu mine, in parc, sau asteptand sa rasara soarele cu o cana de cafea sau ceai de menta/tei aburinda. Eram angajata, nu de mult timp, intr-o calatorie profesionala care avea sa ma invete multe. Despre oameni. Despre mine. O perioada in care am impartit energie, valori frumoase. O perioada plina de provocari, de greseli, de maturizare. Am baut din paharul euforiei, pana intr-o dimineata (nu-mi amintesc exact data), cand nu mi-am mai dorit sa ma trezesc. Ceaiul de tei si cafeaua le-am taiat de pe lista – nu mai aveam timp pentru ele. Pregatirea pentru noua zi devenise un automatism – trebuie sa ma imbrac asa, trebuie sa port pantofii x, trebuie sa fac z lucru. Dupa un timp, destul de lung, am obosit. Prinsa in capcana lui “trebuie”. Prinsa intr-un sistem de supravietuire. Nu a fost usor. Odata ce “trebuie” a preluat controlul, a urmat o perioada de regres. Mai jos, si mai jos, cat mai jos. Nu am inteles. Si cu cat ma straduiam sa ies din situatia lui “trebuie”, contextele pareau si mai ostile. Pe fondul noilor dimineti, grabite si fara culoare, amintirea ceaiurilor baute in liniste si energia debordanta care ma caracteriza revenea mereu si mereu in scena trista in care ma miscam. Am ajuns in punctul in care timpul era de vina, ceilalti erau de vina, eu eram de vina. Asa ca… am capitulat. Si odata cu capitularea, am inteles ca nimeni nu este vinovat. Nici macar eu. Viata vine la pachet cu de toate. Azi esti pe val, maine esti in prapastie. Si de cate ori moare o parte din tine, alta se naste. Cea mai mare capcana in care vei cadea, daca nu...

Citeşte +
Un altfel de MARATON (guest post)
Apr24

Un altfel de MARATON (guest post)

Alergam dupa orice. Alergam dupa joburi. Alergam dupa relatii, alergam dupa alegeri. Alergam in jurul nostru. Totul devine un maraton. Alergam dupa viata. Nu stim pentru ce alergam, dar e bine ca ne place miscarea. Ne plangem ca suntem obositi, ca suntem stresati, ca pierdem relatii, ca pierdem joburi, ca pierdem. Ne intrebam de ce se intampla asa? Aud in jurul meu oameni care arunca vina pe societate, pe manager, pe parinti, pe relatii…noi suntem singurii care suntem de departe fara pata. Suntem victime. Suferim din cauza celor de langa noi. De multe ori am plans, m-am plans si am acuzat ca sunt neindreptatita. Am considerat ca sunt bine pregatita, ca eu sunt mai buna decat cei de langa mine, ca viata e nedreapta, ca Universul se razbuna pe mine. Pentru ce se razbuna? Nu stiu, dar era asa bine sa cred ca altcineva este vinovat pentru experienta mea…mai putin placuta. Oare sa fie asa? Am ales, da, am ales sa vorbesc intotdeauna doar dupa ce am experimentat ceva. Orice. Succes, esec, despartire, impacare, iertare, neiertare…cum poti sa spui ceva daca nu ai experimentat? Da, poti sa spui “cred ca….” dar niciodata “stiu”. Poti sa te lasi pe mana unui life coach (e ceva nou) care doar a invatat si a participat la cursuri de dezvoltare. E drept ca te poate indruma, dar dupa carte, nu dupa experienta. Life coach se poate numi o persoana care are LIFE in spate. Cu mana pe inima pot spune ca muncesc tare mult cu mine la mine. Zilnic. In fiecare minut de constienta. Eu sunt raspunzatoare pentru viata mea. Cred ca nimic nu este intamplator si ca Universul iti raspunde la intrebari dar mai cred ca trebuie sa stii sa intrebi. Clar si raspicat. Altfel si raspunsul pentru tine va fi pe masura intrebarii tale. E doar o parere. Cat despre cursa noastra nebuneasca dupa ORICE…recomand sa nu ne imprastiem in toate zarile ci sa alegem constient si directionat. Autor: Diana...

Citeşte +
„Oglinda TA” – Pentru cine traiesti depinde DOAR de tine! (guest post)
Apr21

„Oglinda TA” – Pentru cine traiesti depinde DOAR de tine! (guest post)

Acum aproximativ un an a intrat in viata mea notiunea de ”dezvoltare personala” si imediat au inceput sa ”curga” altele similare, legate : NLP, gandire laterala, mari motivatori ai erei, mari oameni de succes, afaceri, antreprenoriat si cate si mai cate. Nu am de gand sa va vorbesc despre niciunul din acestea, desi de atunci au devenit toate parte din mine si m-au transformat intr-atat incat uneori nu ma recunosc nici eu. 🙂  Unele din transformarile mele o sa le mentionez totusi, simt ca au relevanta:   1.     M-am mutat, locuiesc in chirie intr-un apartament dragut, cochet, am revenit la sentimentul de independenta si multumire de sine. 2.     M-am lasat de fumat, deja de aproape 2 luni. Aici au intervenit cursul de NLP si „prietenul meu” Allen Carr si cartea sa despre fumat. Dar momentul a fost cel potrivit si pregatit; spun asta din doua motive : a.     pentru ca personal cunosc destule persoane care i-au citit ”Metoda usoara” fumand si au continuat sa fumeze si b.     pentru ca deja eram la cursul de NLP care m-a ajutat enorm sa imi pregatesc psihicul asa cum trebuie. In momentul in care mi-am stabilit obiectivul de a redeveni nefumator, nu am mai avut momente in care sa simt ca ma mint singur. Momente de slabiciune si tentatie au mai fost, dar pot spune ca mi-a crescut increderea de sine, in principiu pe latura – daca am spus ca pot, cine sunt eu sa ma indoiesc de asta? Eu nu imi pot permite sa ma indoiesc de mine, eu ma respect! 🙂 3.     Am inceput sa ma preocup in mod real de viitorul meu. Cu totii o facem, veti spune, si uneori ne strambam, si blestemam de cat de sumbru este! Pai asta nu prea inseamna ca te preocupi responsabil ci ca te plangi, asta e cu totul altceva. Nu cauti solutii ci doar te victimizezi. Eu am inceput sa citesc, sa invat, sa studiez despre administrarea timpului si a banilor, despre investitii, investitori si antreprenoriat. Am inceput cu Marius Ghenea, mi-a placut viziunea lui pragmatica si puternicul sentiment ce il ai citindu-l : ”Mai, asta e un om care vorbeste din experienta, si are de unde!”. Am continuat cu motivatori precum Jim Rohn, Tony Robbins, am studiat despre Edisson, Andrew Carnegie, dar recunosc, am rezonat si rezonez cel mai puternic cu stilul lui Robert Kiyosaki. Practic deja am inceput programul de „avere” de 10% din venit – (idee prezenta de la „Cel mai bogat om din Babilon” si pana la fiecare din acestia de mai sus), bani pe care trebuie sa inveti sa ii faci sa iti aduca alti bani. Cea...

Citeşte +
Top 3 lucruri invatate de la Allan Pease
Mar28

Top 3 lucruri invatate de la Allan Pease

Ieri am avut ocazia speciala sa-l intalnesc pe unul dintre mentorii mei inca din adolescenta, nimeni altul decat Allan Pease sau poreclit si Mr. Body Language. Am mai scris un articol anterior evenimentului, asa ca nu am sa ma repet (il gasiti aici) ci voi completa cu invatamintele de rigoare aplicabile oricui. Allan Pease ne-a incantat cu umorul sau caracteristic atator inregistrari existente deja pe internet si ne-a prezentat pe intelesul tuturor importanta limbajului trupului. A pregatit si multe slide-uri sugestive si haioase prin care si-a transmis mai usor mesajul, impreuna cu interpretarile sale sugestive pe scena. Opera sa imi este familiara de mult timp, insa izul personal si posibilitatea de a discuta cu el fata in fata mi-a adus informatii suplimentare valoroase, care se muleaza perfect cu felul in care privesc eu lucrurile. Ma impresioneaza si totodata rezonez cu oamenii care au trecut prin multe dificultati in viata si si-au revenit de fiecare data. Allan a trecut prin 3 cancere, faliment si o adevarata telenovela pentru a concepe copii intr-o situatie in care aproape toata lumea ii spunea lui si sotiei, Barbara, ca nu este posibil. Uite ca el a aratat ca orice este posibil, daca ai mentalul pregatit, perseverenta de a cauta si de a nu renunta atunci cand toate usile par a fi inchise. Top povesti de viata pentru mine din care am invatat ieri: 1. Atunci cand lumea iti spune ca sansele tale sunt de 3% apuca-te sa vezi cum poti intra in acel club select de 3% si fa ce fac acei oameni care deja sunt in acel club. Allan a ajuns dupa luptele cu cancerele sale (tot 3 la numar si ma straduiesc sa pastrez umorul precum el) sa fie inclus in 3% sanse de a muri altfel decat de cancer. Cand doctorul i-a spus asta Allan a intrebat: „Pai eu aleg grupa celor 3%”. Doctorul a ras si i-a spus ca nu se poate alege asa ceva si ca ei nu cunosc raspunsul la „cum sa faci sa ajungi in grupul celor 3%” Ce minunata intrebare nu-i asa? Si pentru ca nimeni nu-i dadea raspunsul dorit, doar sugestiile tipice de chimioterapie cu sanse de prelungire a vietii cu inca niste ani, el s-a apucat sa cerceteze singur si sa caute oamenii din grupul select, pentru a le copia reteta si stilul de viata. In top 3 obiceiuri descoperite erau lucruri foarte simple: alimentatie organica, vegetala si apa + el mai consuma si peste, pana la maxim 1 metru lungime din cauza alimentatiei „dubioase” a pestilor de peste 1 metru; renuntarea la abuzuri de orice fel. Allan nu bea, nu fumeaza … si...

Citeşte +