Platinum Development

Dezvoltare personală în carieră și în viața personală

Cei 12 piloni ai anului 2014!
Dec22

Cei 12 piloni ai anului 2014!

Cum scriu mai rar articole, o data cu “schimbarea macazului” mi-a luat ceva timp sa ma gandesc la subiectul urmatorului articol. Din fericire, perioada sarbatorilor m-a ajutat, si cum se apropie finalul de an o retrospectie calitativa este bine venita. Astfel, am decis sa adun o colectie de 12 lectii personale care m-au ajutat in acest an, cate o lectie simbolica pentru fiecare luna. Unele seamana intre ele, doar ca au conotatii diferite. Imi doresc sa va fie de folos si sa le integrati atunci cand simtiti ca aveti nevoie.

Citeşte +
Schimbarea macazului!
Oct01

Schimbarea macazului!

Nu-ti fie frica de schimbare, am mai spus-o de fiecare data si o repet! Ea oricum exista permanent in viata noastra, e imposibil de evitat. Si foarte important, niciodata nu e prea tarziu. Asa ca, nu te plafona de ceea ce ai facut pana acum, pe varsta ta, pe alte blocaje mentale care te pot bantui. Realitatea o poti creea si recreea ori de cate ori iti impui asta si faci pasi in asa fel incat sa o lasi sa intre usor in viata ta.

Citeşte +
Cum sa devii liber de povara asteptarilor?
Aug01

Cum sa devii liber de povara asteptarilor?

Una dintre cele mai mari libertati pe care le poti dobandi este atunci cand nu te lasi ingradit(a) de povara asteptarilor tale. Si cu asta nu spun sa nu ai asteptari. Stiu ca se foloseste des termenul de „asteptari” in sensul ca e bine sa nu le ai si cu cat ai mai putine cu atat e mai bine pentru tine. Insa as denumi asta un fals in afirmatie. Nu cred in lipsa de asteptari deoarece ar echivala cu lipsa de scopuri si obiective. Orice scop si obiectiv, are in fata o viziune, si in spate are niste pasi. Si atat viziunea cat si pasii ascund asteptari in ele. Sa zici ca nu ai asteptari si sa vorbesti in acesti teremeni „eu nu ma astept la nimic”, „las lucrurile sa vina asa cum vin” nu e altceva decat asumarea rolului mioritic atat de inradacinat in credinta noastra populara, vorbind cu oaia si asteptand sa vina altii sa te omoare. Indiferent ce-ti doresti in viata si cum iti formulezi aceste dorinte astfel incat sa se transforme in realitate tu vei avea niste asteptari de la rezultatul in sine. Profesional, cand te pornesti sa faci ceva, tu ai anumite asteptari de la munca ta. Personal, cand cunosti pe cineva cu ai niste asteptari de la cum ai vrea sa fie persoana respectiva. Asa ca hai sa nu mai fim ipocriti si sa punem pe un piedestal lipsa de asteptari. Mai constructiv ar fi sa le rescriem intr-o forma mult mai pozitiva pentru fiecare. Deci am convenit ca exista asteptari, iar acestea pot fi bune si constructive totodata, sunt factori motivationali si ne duc inainte. Insa cum faci ca ele sa nu te ingradeasca? Pentru ca orice asteptare poate deveni intr-adevar si o limitare a ta si un motiv de suferinta de fiecare data cand asteptarea ta nu este indeplinita. As vrea sa amintesc doar de 3 pasi majori pe care-i putem face in asa fel incat asteptarile noastre sa ne devina prieteni. 2 pasi dar care odata adoptati ne pot elibera, dand sentimentul de libertate atat de important pentru dezvoltarea noastra personala. 1. Acceptare Accepta faptul ca ai asteptari si nu te mai lupta cu ele. Acest pas e cel mai simplu. 2. Constientizare Este pasul cel mai important prin care tu devii un observator si un identificator al asteptarilor tale. Pentru asta descopera care sunt asteptarile din spatele oricarei actiuni ale tale, fie ca e vorba de profesional, fie ca e vorba de iubire si asteptarile pe care le ai de la asa zisul/zisa partener(a) ideal(a). Prin acest proces de descoperire vei face un mare pas inainte in cunoasterea propriei...

Citeşte +
Esti destul de sus ca sa nu faci nimic?
Iun11

Esti destul de sus ca sa nu faci nimic?

Un vultur se odihnea pe o creanga sus intr-un copac, facand exact nimic. Un iepure veni sub copac si privind la vultur il intreba: „Auzi vulture, nu pot si eu sa stau ca tine asa si sa nu fac nimic?” „Cum sa nu!”, raspunse vulturul. Zis si facut, iepurele se intinse sub copac la odihna. Dintr-o data aparu o vulpe, inhata iepurasul si-l manca. Morala? Ca sa poti sta si sa nu faci nimic trebuie sa fii foarte, foarte sus. Cred ca deja v-ati dat seama unde bat cu acest articol. Si intrebarea de mai sus e cu dublu tais, veti vedea 🙂 Observ in jurul meu oameni care nu pot arata nimic, n-au cu ce se lauda vorba aceea, dar se comporta de parca ar fi mari vulturi sus in ceruri. Tot aceste persoane sunt cele care fac si cea mai mare galagie atunci cand dintr-o data apare ceva, vine o „vulpe”, un pericol, ceva se schimba si ii scot fortat din monotonia vietii lor fara sens. Mi se pare super interesanta aceasta discrepanta intre vociferare si a avea ce spune cu adevarat. Acestea sunt persoanele care nu cunosc consecintele actiunilor lor si efectele asupra celorlalti. Vezi asta intre vecini, prieteni, familii, etc. Vezi o gramada de iresponsabilitate. Vezi parinti care fac copii din orice alt motiv decat a creste un urmas valoros si care se poate descurca singur. Vezi grupuri care in orice moment liber se duc la bere, cluburi si cand e sambata, nu exista nici o alta forma de investitie de timp decat mersul la chef, betie si intors la ora 4. Pe urma acesti oameni trebuie sa intreprinda responsabilitati in familiile lor, sau la locul de munca. De unde, daca nu exista o conduita implementata in ei si in alte arii ale vietii? Dar cand dintr-o data se intampla ceva sa-i auzi ce vocifereaza si dau vina in stanga si in dreapta. Un om cu cat devine mai responsabil de viata lui, cu atat devine mai cumpatat, rezervat in judecati, vorbe aruncate si reactii necontrolate. Cu cat este mai responsabil are mai mult discernamant in a face diferenta, cand poate sa se odihneasca si cand poate sa vorbeasca. Cu cat esti mai responsabil cu atat devii mai modest in caracter, cu cat esti mai iresponsabil cu atat esti mai falos si te crezi buricul targului. Cred ca sunt cateva constatari pertinente din viata reala, si nu e nevoie de cat sa deveniti receptivi si buni observatori timp de macar o saptamana ca sa aveti revelatia asta. E foarte usor. Modalitati care ne transforma in facatori de nimic: 1. Frica de esec Decat sa se...

Citeşte +
In umbra lui TREBUIE (guest post)
Mai22

In umbra lui TREBUIE (guest post)

Vreau sa-ti impartasesc o experienta din viata mea. Inainte de poveste, iti pun o intrebare la care te rog sa-ti raspunzi sincer. De cate ori, te-ai trezit dimineata, lipsit de chef, de energie, de dorinta de a merge la munca sau puterea de a te ridica din pat? Totusi, dupa al doilea snooze al telefonului, cu o mana care intentioneaza sa apese din nou butonul, in mintea ta a aparut gandul: “TREBUIE.” Ramai cu ecoul lui “trebuie” in minte, la baie, in timp ce-ti faci repede cafeaua, te speli pe dinti, te imbraci si iesi pe usa. Ai uitat sa iei micul dejun din nou. Acelasi scenariu care se repeta de multe dimineti – nu le mai tii sirul. Nu conteaza, esti deja in mijlocul traficului si trebuie sa ajungi la timp. Acum trei ani de zile, viata mea era plina de culoare. Nu stiam ce inseamna snooze, iar diminetile erau un prilej minunat de a petrece cateva minute cu mine, in parc, sau asteptand sa rasara soarele cu o cana de cafea sau ceai de menta/tei aburinda. Eram angajata, nu de mult timp, intr-o calatorie profesionala care avea sa ma invete multe. Despre oameni. Despre mine. O perioada in care am impartit energie, valori frumoase. O perioada plina de provocari, de greseli, de maturizare. Am baut din paharul euforiei, pana intr-o dimineata (nu-mi amintesc exact data), cand nu mi-am mai dorit sa ma trezesc. Ceaiul de tei si cafeaua le-am taiat de pe lista – nu mai aveam timp pentru ele. Pregatirea pentru noua zi devenise un automatism – trebuie sa ma imbrac asa, trebuie sa port pantofii x, trebuie sa fac z lucru. Dupa un timp, destul de lung, am obosit. Prinsa in capcana lui “trebuie”. Prinsa intr-un sistem de supravietuire. Nu a fost usor. Odata ce “trebuie” a preluat controlul, a urmat o perioada de regres. Mai jos, si mai jos, cat mai jos. Nu am inteles. Si cu cat ma straduiam sa ies din situatia lui “trebuie”, contextele pareau si mai ostile. Pe fondul noilor dimineti, grabite si fara culoare, amintirea ceaiurilor baute in liniste si energia debordanta care ma caracteriza revenea mereu si mereu in scena trista in care ma miscam. Am ajuns in punctul in care timpul era de vina, ceilalti erau de vina, eu eram de vina. Asa ca… am capitulat. Si odata cu capitularea, am inteles ca nimeni nu este vinovat. Nici macar eu. Viata vine la pachet cu de toate. Azi esti pe val, maine esti in prapastie. Si de cate ori moare o parte din tine, alta se naste. Cea mai mare capcana in care vei cadea, daca nu...

Citeşte +
Nu vreau sa traiesc din pensie!
Mai08

Nu vreau sa traiesc din pensie!

Eu nu sunt salariata firmei mele si nici nu am de gand sa fiu, asta daca statul nu va decide prin alte legi uimitoare sa ma oblige sa fac asta. In acel caz am sa optez pe salariul minim pentru a avea parte de cat mai mult capital pe care sa-l pot folosi „mai destept” in alta parte. Platesc toate impozitele si taxele, nu fac evaziune fiscala, imi aduc contributia pentru banii care intra in societate in speranta ca o cat mai mare parte dintre ei se vor si reintoarce asa cum trebuie in sistemul colectiv; insa acolo unde pot alege si nu prejudiciez pe nimeni, acolo chiar imi iau masuri documentat competente pentru viitorul meu. Si pentru cei care traiesc dupa vechile paradigme si-si pun intrebarea de ce fac asta si nu ma gandesc, „cica” la o batranete “sigura” si asigurata prin pensie, raspunsul meu incepe cu: → Daca eu as ajunge sa traiesc de pe urma pensiei mele, cunoscand cate cunosc in clipa de fata, atunci mi-as merita soarta de viitoare amarata pensionara sau eventual homeless, ca n-as avea din ce trai cat sa am un acoperis deasupra capului. Asa ca e un risc asumat. → continuand raspunsul am sa merg pe firul evolutiei lucrurilor. Si anume, in timp ce inca mult prea multa lume se bazeaza pe iluzia ca altii, statul, etc … trebuie sa aiba grija de ei pentru ca li se cuvine, eu m-am apucat si am studiat, m-am informat, am invatat istoria care n-am invatat-o in scola, am studiat trendurile si proiectiile catre ceea ce ne indreptam si, … cumva, undeva pe drum, m-am luminat ca sa zic asa 🙂 Mi-am dat seama, urmand exemplul altor oameni de success care au avut mereu viziune in urma documentarii lor sustinute, ca sistemele de stat precum cele legate de pensii, si nu numai, care au functionat cateva decenii nu mai functioneaza si ca vor falimenta cu mult inainte de a-mi apuca eu orice fel de pensie. Regulile jocului s-au schimbat astfel ca pot alege sa raman in trecut si sa devin o victima a sistemului, sau sa imi iau masuri,  astfel incat sa nu fiu o parte a problemei ci a solutiei. In tot acest timp mi-am luat mentori si am citit (muuult) de la vizionari care stiu si au mai mare experienta decat mine, luand apoi decizia sa urmaresc modele care merita urmate, astfel incat sa devin si eu unul, in loc de a ma complace ca nu vad, nu aud, nu citesc. Practic e vorba de o decizie luata, asa cum sunt multe altele in viata noastra. Am luat decizia sa reusesc, sa inving...

Citeşte +
Nu-ti fie teama de „regres”!
Feb20

Nu-ti fie teama de „regres”!

Teama de regres, frica de schimbare sunt doua fatete care fac parte din viata noastra si sunt parte din procesul de dezvoltare personala.

Citeşte +
Motivatia in functie de jucatorul virtual din tine
Oct10

Motivatia in functie de jucatorul virtual din tine

Am vorbit de motivatie si cat de important este sa identifici stilul motivational pe care tu sau angajatii tai il au pentru  a se implica intr-o sarcina si a ramane motivati. Si am adus in prim plan intr-o emisiune pe aceeasi tema exemplul Gamification, care este un trend catre care marile companii se indreapta, estimand ca pana in 2015 un procent de 70% al firmelor de top vor avea minim un sistem de gamification implementat si respectiv o mare parte din firmele ce tin de inovatie si creativitate vor implementa astfel de sisteme. ***Gamification este transpunerea elementelor si mecanicii din jocuri in contexte reale, pentru solutionarea de probleme in business sau in contexte cu impact social. Este combinatia intre psihologie si tehnologie, bazata pe factorii motivationali puternici regasiti intr-un procent mare in jocurile video si virtuale. De fapt, motivatia oamenilor este aspectul principal pe care s-a axat acest concept nou. In context de business gamificatia a fost si este preluata si aplicata cu succes  in sectoare precum marketing, productivitate, resurse umane, dezvoltare, training, sanatate, inovatie si fidelizare clienti …  Oare cum putem transpune psihologia jucatorului motivat in viata reala? E un aspect demn de luat in calcul si de studiat in firma noastra, sau colectivul in care lucram. Privind din mai multe perspective putem descoperi asocieri care ne ajuta la descifrarea motivationala a oamenilor. Mergand pe aceste idei am considerat cel putin interesant sa fac un articol completare, mergand de data asta pe baza tipologiilor persoanelor care se implica in jocuri de tipul multi-user si cum putem noi asocia asta cu felul personal de a se implica intr-o actiune, fie acea actiune joc, fie situatie similara de joc introdusa intr-un context real. Avem 4 tipuri majore de personalizati de jucatori in noi, denumite dupa Richard A. Bartle (profesor autor si cercetor in domeniul jocurilor ce au la baza crearea unor lumi virtuale): ucigasul, realizatorul, exploratorul si socializatorul. Fiecare dintre cele 4 tipuri se implica si se motiveza in mod diferit atunci cand joaca un joc, dar eu as merge pe ideea de a completa o sarcina, sau a face performanta la locul de munca. Si desi nu ceea ce faci in lumea virtuala te defineste neaparat in viata reala, dorintele ascunse si care pot fi manifestate prin joc pot deconspira o latura interna releventa a personalitatii tale despre toate acele lucruri care ai vrea sa le faci, dar ti le refulezi in viata reala. Desi controversata, e o tema buna de gandire si aprofundare. Va invit sa explorati pentru voi, si sa identificati din informatiile de mai jos acele elemente pe care le puteti asocia cu realitatea si sa...

Citeşte +
5 lucruri esentiale de luat acasa de la „Antreprenorul Vanzator”
Sep24

5 lucruri esentiale de luat acasa de la „Antreprenorul Vanzator”

Intentia initiala a fost sa scriu un articol gen „lectii de viata” despre workshopul premiera „Antreprenorul vanzator”.  Am adunat foarte multe invataminte si lectii in toata aceasta perioada de pregatiri, inainte, in timpul si dupa workshop. Sunt lucruri cu care noi toti ne confruntam si ne putem asocia cu ele, experiente culese din etape diferite ale vietii noastre. Insa am avut parte de o surpriza frumoasa din partea unui participant, care a scris un articol intreg despre experienta sa. Si ce poate fi mai frumos decat sa poti sa dai stacheta in astfel de situatii. Invat si eu din ele, invatati si voi. Am ramas placut impresionata de punctele semnalate si culese de catre Dani, autorul nostru de astazi. Sunt lucruri esentiale, pe care daca le aplicam in viata noastra putem avea transformari reale. Multumesc frumos de contributie si de feedback. 5 lucruri esențiale pe care le-am învățat la un workshop Fie că vrem fie că nu vrem, atunci când urmează să mergem undeva, să cunoaştem pe cineva, ori să facem ceva anume creierul nostru ne face un plan despre cum poate fi ori ne facem unele aşteptări. Aşa mi s-a întâmplat şi la cel mai recent workshop la care am participat. Deşi nu mi-am făcut planuri şi aşteptări mari, am fost surprins peste măsură. Ce am învăţat de la acest workshop voi scrie în rândurile care urmează. 1. Încrederea de sine. Încrederea de sine atrage! Atrage oameni, parteneri de afaceri, colaboratori, prieteni pe care îi poţi lua în drumul tău.  Este necesar să te cunoşti pe tine şi să îţi regăseşti sinele în tot ceea ce faci, iar dacă vrei ca cineva să creadă în tine, mai întâi trebuie să crezi tu! 2. Mulţumirea de sine. Nu poţi mulţumi pe toată lumea şi nu poţi să-i faci pe toţi să-ţi cadă la picioare. Dacă vei dori să mulţumeşti pe toată lumea vei uita de tine. Aşteaptă-te că mereu să existe cineva care va fi mai bun ca tine, de la care vei avea de învăţat. Aşteaptă-te ca mereu să existe cineva care să nu fie de acord cu tine. 3. Convingerile limitative. Caută convingerile limitative din viaţa ta. Acele convingeri pentru care lucrurile sunt adevărate şi care îţi limitează felul în care acţionezi sau te comporţi. Convingerile pe care ni le însuşim de-a lungul vieţii ne limitează sau ne dau forţă, ne susţin sau ne doboară, ne motivează sau ne demotivează, ne măresc sau ne distrug şansele de reuşită.  Atunci când îţi schimbi o convingere limitativă îţi deschizi o nouă uşă spre reuşită. Cuvinte precum „nu pot…”, „nu sunt în stare să…”, „nu voi fi bun să fac...

Citeşte +
Aparentele inseala si superficialitatea ne omoara
Sep07

Aparentele inseala si superficialitatea ne omoara

Un articol uffff (cum sa-l descriu) … acid pentru unii, sincer pentru altii, toate variantele corecte pentru mine 🙂 Cei care ma cunoasteti stiti ca mai stiu sa dau si „suturi dorsale” (metaforic desigur) atunci cand e cazul. Azi e una dintre acele zile. Cat despre aparentele inseala acesta este un subiect care il abordez cat de des pot in cursurile mele, asa ca e de suflet 🙂 Aparentele inseala si ne conduc viata Incep tiptil si modest cu cea mai evidenta asociere intre aparente si opinii despre oameni, dar am sa ma incalzesc pe parcurs  promit… „Oamenii nu doresc sa para stupizi, si pentru a evita aparenta stupizeniei sunt dispusi sa ramana de fapt exact stupizi.” Dar pentru ca varianta pe engleza suna impecabil iat-o: “People do not wish to appear foolish; to avoid the appearance of foolishness, they are willing to remain actually fools.” Alice Walker Daca vreau sa trec neobservata ma imbrac in pantaloni si in culori sterse, daca vreau sa atrag atentia ma imbrac in fusta cat mai scurta si daca se poate si stramta. E testata si functioneaza, oamenii se vor lua dupa aparente si putini vor dori sa treaca dincolo de ele. La fel este testata si varianta copilaroasa/sport, mai ales in magazine sau in contactele frugale din timpul unei zile. Hai sa dezvolt putin. Daca ma imbrac sport, eventual imi prind si parul, fara urma de machiaj pe mine cu siguranta ca nimeni nu ma saluta cu ‘sarumana’, o sa ma considere studenta, ba chiar eleva de clasa terminala (am avut cazuri recent) – mai ales la cum arata adolescentii astazi. Desigur am si riduri si destule fire albe sa stiti, dar vorbim de magia aparentelor si cum prima impresie de la distanta dicteaza comportamentul ulterior vizavi de o persoana. Si vom merge pe fir pentru ca mai am. Am locul meu de paine, si desi consum rar paine trec de suficiente ori pe acolo incat o persoana minim receptiva sa stie ca m-a mai vazut. In cativa ani ma gandesc si eu ca se poate sa ceri macar atata lucru chiar si de la un vanzator rudimentar si fara nici un extra training. Insa se pare ca nu e asa, de vreme ce eu am aparente cameleonice, si intru la paine in toate variatiunile posibile, iar aceleasi fetze cunoscute ma trateaza altfel – in functie de haine. La capitolul variatiuni de atitudine intru putin mai incolo. Acum sa luam ca si exemplu o atitudine neutra, pasiva, nici prea plictisita, nici exuberanta. Deci aceleasi fetze pe care eu le stiu de multa vreme, la acelasi magazin de paine in care intru de...

Citeşte +