dezvoltare presonala, antreprenoriat, antreprenor de succes, tehnici si metode, NLP, ghid de actiune, Nu m-am apucat de traduceri, in schimb m-a captat acest studiu de caz prin relevanta subiectului, de aceea am considerat util ca in loc sa-l tin pentru mine sa traduc din el si sa vin cu completarile de rigoare. Deci ce faci cand nu stii ce sa faci? E o situatie cu care ne confruntam toti din cand in cand, si in loc sa ne scoatem peri albi e bine sa aflam ca exista si altii in aceasta situatie, mai mult chiar, exista un studiu competent pe acest subiect. Studiul se refera la analogia dintre un antreprenor incepator si unul in serie, dar aplicabilitatea modului de gandire se poate replica in orice fel de situatie de incertitudine.

Nesiguranta in a nu stii ce sa faci te duce pe un drum confuz in care nu ai GPS si nu ai o harta clara despre ce si cum. Se pare insa ca cei mai „experti” in a descalci situatiile de incertitudine se dovedesc a fi antreprenorii. Dar si intre acesti exista o nisa, pentru ca tu poti incepe o afacere, ea nu merge si o inchizi – dar ai fost antreprenor cica. Nu asa … Antreprenorii in serie (de la 2 afaceri de succes in sus) sunt cei care sunt cei mai deschisi si capabili sa faca fata incertitudinilor. Pentru ca ei sunt constienti ca nimeni nu le va garanta succesul afacerii lor si ca pentru a reusi e nevoie sa fi flexibil si deschis situatiilor care-ti pot scapa de sub control. Dar nu preaslavirea antreprenoriatului e mesajul central, ci intratul si descusutul mintii acestui antreprenor in serie, ce face acesta in situatii de incertitudine si ce il face sa fie bun in luarea deciziilor. Replicand modelul putem sa-l folosim ori de cate ori ne confruntam cu situatii de indecizie, confuzie, lipsa de hotarare in decizii. Si e valabil nu doar in plan profesional, ci si personal.

S-ar putea ca modelul sa contravina multor lectii invatate (ca la carte) si nu toata lumea sa fie de acord, dar cu siguranta e o varianta alternativa pentru cei care vor sa se dezvolte si sa cunoasca si alte harti mentale.

Incepem cu o mica paralela de gandire. Ce face majoritate lumii cand incepe o afacere? Se gandeste la potentialul castig. Ce face un antreprenor de succes? Se gandeste la conceptul de „pierdere acceptabila”, adica la cat isi poate permite sa riste cu acea afacere fara ca lucrurile sa scape de sub control si viata sa sa devina un total haos. Acest mod de gandire tine nivelul de pierdere pe minim, pentru ca niciodata nu vei pierde mai mult decat erai oricum dispus s-o faci. Te face oarecum sanatos la cap indiferent ce se intampla. Acest lucru il putem replica la decizii. Cand nu stii ce sa alegi fa un bilant al posibilelor pierderi si daca te poti impaca cu ele. Acolo unde pierderile sunt acceptabile sau mai usor de digerat acolo e si decizia buna probabil.

Si sa traduc 2 scenarii:

Avem ca si studiu de caz un domn de 40+ care vrea sa-si dea demisia dintr-o functie bine platita pentru a-si porni propria afacere. Ne vom gandi ca omul nostru ia in calcul factorii normali de risc, precum evaluarea pietei, competitiei, schimbari estimate. Cu cat va crede ca are de a face cu riscuri mari cu atat va gandi ca are nevoie de mai multi bani pentru a trece de incertitudini.

In primul caz el va gandi:

Mai bine fac un plan de afaceri.” Toate bune si frumoase, doar ca trec luni, poate ani pana se pregateste cu toate documentele si datele. Apoi spune: „se pare ca am nevoie de 1 milion de dolari ca sa creez un serviciu care se potriveste MBA-ului meu si expertizei mele. Conform proiectiilor mele in 2 ani sunt chit. Pot sa pun 100.000 de la familie, prieteni si economii. Deci mai trebuie sa strang 900.000. Asta presupunand ca pot trai 2 ani fara salar. Hai sa incep sa strang bani.”

In sens opus, pentru cel care va folosi rationamentul „pierdere acceptabila”, ideea de a porni la treaba e mult mai importanta decat un tel fix, deoarece intelege faptul ca nimeni nu are de unde sa stie exact daca planul va iesi fix la fel in 2 ani. Astfel monologul sau interior va fi ceva de genul:

„Am 46 si nu am idee pentru cat timp o sa mai am un job fix. Intotdeauna mi-am dorit sa fiu propriul meu sef. Strangand ceea ce am, imprumutand de la familie si si prieteni, as avea 100.000$ sa pornesc pe drumul meu. Am nevoie de 50.000$ pentru cheltuieli, 50.000& ca sa traiesc in urmatoarele 6 luni pana cand incep sa castig ceva. Daca se va intampla cei mai rau si voi esua, o sa ma reintorc la locul meu de munca – daca va mai fi acolo – sau o sa ma angajez in alta parte si o sa vad eu cum incep sa platesc inapoi pe toata lumea. Nu va fi capatul pamantului.”

„O sa o fac si ma voi adapta din mers daca trebuie. Premisa mea initiala trebuie sa fie corecta. Exista o oportunitate neexploatata de a servi piata de MBA. Cred ca ideea mea de a potrivi locuri de munca-oameni e una cat se poate de promitatoare, dar daca iese apoi un website e si mai bine, sau un newsletter, sau ce o fi, asta o sa fac odata ce sunt pe drum.”

Observand diferentele intre cele 2 moduri de gandire putem realiza ca exista un prototip. Studiul s-a bazat pe observarea si verificarea cu un numar mare de antreprenori in serie si chiar daca fiecare dintre ei era unic in felul sau, aveau aceeasi modalitate de abordare in fata necunoscutului.

Ca sa reducem totul la o singura formula, ei:

– determina dorinta lor prin gasirea a ce ii face pe ei entuziasmati. („Vreau sa-mi deschid propria companie pentru ca ….”)

– fac un mic pas inainte catre a crea sau a gasi o modalitate de a-si capitaliza dorinta

– invata prin acei mici pasi pe care-i fac

– construiesc pe ceea ce au invatat si mai fac un pas

– invata din nou dupa noul pas

si tot asa …

Modelul e simplu: Actioneaza. Invata. Construieste. Repeta. 

Si acest model se replica in multe alte cazuri. Daca luam exemplul slabitului, cum ai face asta?

Logica invatata de noi de-a lungul vietii ne duce la acelasi plan de bataie: ne uitam la rezultate si asteptam premiul. Adica vreau sa slabesc 30 de kilograme. Nu mai mananc carbohidrati, sau urmez un anumit regim. Am un plan care-l urmez. Ideea e ca esti mereu axat pe cele 30 de kilograme. Si istoria arata ca probabil vei esua. Pentru ca nivelul de implicare e mult prea mare pentru tine si timpul necesar alocat pentru o astfel de implicare.

Insa cineva care urmeaza logica antreprenorului in serie va ataca problema altfel. O sa inceapa cu pasi mici de genul: „vreau sa slabesc 1 kilogram saptamana asta.” Cu un astfel de obiectiv modest in fata, e probabil sa mananci mai putin pentru urmatoarele 7 zile si sa faci mai mult exercitiu. Daca la finalul saptamanii chiar ai pierdut kilogramul ai putea sa-ti spui: „Nu a fost chiar atat de greu. Hai sa vad daca mai pot o saptamana.” daca esuezi vei incerca sa mai adaugi ceva la program. Adica vei ajusta, poate in loc de 2 pahare de vin vei consuma doar unul sa vezi ce se intampla. Poate asa vei avea rezultat.

Iar daca iese iti vei intari sentimentul succesului si vei vrea si saptamana viitoare – si tot asa pana vei ajunge sa-ti indeplinesti scopul final.

Astfel modelul ACTIONEAZA INVATA CONSTRUIESTE REPETA poate functiona in orice context devenind un GPS in viata ta.

Ce parere aveti?

Sursa: Forbes


3 comentarii

Norbert · septembrie 7, 2013 la 1:24 pm

Cel mai celebru caz de faliment datorat lipsei de viziuni in viitor este Firma NOKIA

Norbert · septembrie 6, 2013 la 11:47 am

P.S. pe langa ce am spus pot da detalii ce conditii trebuie indeplinite pt o afacere de succes si conditii ce duc la falimentul afacerii. Oricum aici se considera ca 80 % din afaceri dau faliment dintr-un singur motiv: „lipsa viziunii in viitor” apoi „lipsa cunoasteri perfecte a marketing-ului” si apoi dar nu ca ultim motiv „necunoasterea tehnica a afacerii.”

Norbert · septembrie 6, 2013 la 11:32 am

Primul caz este tipic pentru Romania „fac o afacere si vreau sa cistig ..atat) gresit,
al doilea caz este mai bun dar totusi gresit ( singurul lucru bun este gandul la pierderi) dar ele nu trebuie sa fie „acceptabile” ci calculate inttr-un studiu de afaceri, asa am revenit la ce doream sa spun: daca iei din amandoua cazuri cate ceva poti gasi solutia ce trebuie urmata pt o afacere: 1) un plan de impact al ideii tale de afacere in piata existenta, 2) un plan de afaceri si de marketing detailat, 3) un plan de dezvoltare al afacerii in urmatorii 10 ani.
Orice afacere care nu are un target de min 10 ani este in occident considerat „un bisnit” si in consecinta nefinantabil.
Modelul: actioneaza, invata, construieste, repeta il consider putin eronat eu asi spune: invata, actioneaza, construieste si dezvolta ce ai construit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.