Stau si ma gandesc acum in ce mod se aranjeaza lucrurile atunci cand nu ne mai zbatem atata pentru ele. Probabil ati constatat cum problemele nu vin niciodata singure. Cand incep problemele, ele parca se atrag una pe alta si ajung la un moment dat sa ne epuizeze. Atunci incep si lamentarile: “vai, numai mie mi se putea intampla una ca asta”, “dar pana cand ?”, “nu mai pot, nu e corect”, stiti restul … Ei da, nu degeaba am amintit de atractie, chiar asa si este, iar in programarea neurolingvistica este cat se poate de logic explicata asta. In dezvoltarea noastra personala cat si in antreprenoriat diferenta dintre ce atragi si cum atragi va duce implicit catre implinirea ta ca persoana, sau “esecul” tau ca persoana. Iar daca vorbim pe limbaj de programare neurolingvistica atunci limbajul prin care ti-ai programat creierul va fi cel care te va controla din subconstient fara sa iti mai dai seama de asta. Dar ca orice limbaj de programare acesta poate fi schimbat daca inveti limba potrivita.

Legea rezonantei.

Hai sa analizam situatia si s-o intelegem. Apare o problema, in acea clipa vibratia noastra energetica scade deoarece se incarca cu tot felul de impuritati de genul: ganduri negative, stress, uneori stari de disperare. Intreaga aura se schimba (si e verificata asta) si mai ales gandurile noastre se tulbura. In acele momente actiunile noastre nu mai sunt clare deoarece suntem indrumati de starile de moment in cautare disperata de solutii. De multe ori nu actionam cum ar trebui si apar alte probleme, iar apoi se extind pe alte sectoare de viata si tot asa.

Am o probleme la servici si din cauza asta urlu si fac scandal acasa si ma cert si cu partenerul de viata, eventual il jignesc bine si destram si relatia, apoi ma cert si cu vecinul pentru ca s-a uitat urat la mine si lista poate continua.

Da, tot ce este in jurul nostru se leaga, lucrurile, starile, sectoarele de viata conlucreaza. Si ne trezim fara sa ne dam seama intr-un moment in care nu mai putem gandi pozitiv de nici o culoare. Ati observat ca in situatii de criza parca orice ni se spune nu ne mai bucura si nimic nu ne poate scoate din acea stare mizerabila in care ne incapatanam sa ramanem ? Ne simtit de fapt ne-ntelesi, asta este cel mai bun cuvant, ca si cum cel din fata noastra nu ar putea sa inteleaga cum a cazut dintr-o data pamantul peste noi si cat de grea e situatia in care ne aflam. Ba mai rau, ne si suparam pe cine incearca sa ne ajute, ma refer la cei apropiati mai ales ca la ei se cam sparg toate oalele stricate. Si pe acest considerent ii respingem pe ceilalti, devenim irascibili, chiar rai si ne construim singuri acel cerc vicios din care nu mai putem iesi. Cum se finalizeaza aceste situatii de obicei ? Pai se ajunge la fundul sacului, intr-o situatie sau stare din care simtim ca mai jos sau mai rau de atata nu se poate – desi se poate – insa fundul sacului inseamna pentru fiecare in parte perceptia sa in acel moment despre care ar putea fi punctul de jos, tocmai in asta si consta cheia solutiei. Pentru ca in acel moment cand simtit ca mai rau nu se poate, atunci ne impacam oarecum cu acea situatie sau stare, nu mai “incercam” sa-i rezistam, nu ne mai luptam cu ea si astfel apare detasarea: “fie ce-o fi, nu-mi mai pasa”. Si in acel moment ceva se intampla, apare zana cea buna, apare o solutie de undeva, o solutie neasteptata, neplanificata, dar care ne “salveaza” in acel moment. Cam asa stau lucrurile in general, caci daca nu ar fi asa oamenii nu ar mai fi in stare sa mearga inainte, ar ajunge in faza aceea finala in care s-ar autodistruge sau ar lua-o razna. Si unii chiar o fac…

Cheia dezlegarii se afla tocmai in cele scrise mai sus. Ce ne lipseste in momentele de cumpana ? Credinta. Si ce ne salveaza ? Detasarea si acceptarea. Am putea bine mersi sa nu mai ajungem la fundul sacului, dar omul este un luptator prin definitie, si se zbate si se lupta pana mai are resurse si baterii, dar uita de credinta. Pai daca ai parte de o incercare, ea nu stii ca nu vine degeaba ? Are ea un scop acolo. Iti pune credinta la incercare. Cum sa ti se ofere raiul de pe pamant daca tu inca nu esti pregatit pentru el, si la cea mai mica adiere de vant devii sceptic ? Da, sceptic pentru ca daca te lasi dus de valul supararii si al disperarii, sau amaraciunii si furiei pentru problemele cu care te confrunti inseamna ca nu crezi cu adevarat ca se poate rezolva si altfel. In astfel de momente ne agitam deoarece consideram ca nimeni nu ne mai poate salva. Nu inseamna asta lipsa credintei ? Pare greu sa te detasezi si sa fii optimist cand iti apare o problema exact acolo unde esti mai vulnerabil. Legat de asta –

observati in ce domenii va apar cel mai des problemele, caci ele va vor indica exact aceste puncte vulnerabile, respectiv lectiile voastre de viata.

Si prin lipsa credintei si a detasarii veti angrena spre voi toate celelalte energii negative care se vor materializa la randul lor prin alte probleme. Sa ne gandim putin la cei foarte determinati si hotarati sa faca ceva. Acei oameni care au un scop foarte clar si nu au nici o indoiala ca il vor obtine. Ce vedem la acesti oameni ? Ca fie e vorba de zile sau de ani ei nu sunt deturnati de la ce vor sa faca pentru ca ei chiar cred cu tarie ca ce vor ei se va realiza intr-o zi. Si asta se si intampla, daca vedem povestea acestor oameni care din putin au ajuns sa realizeze foarte multe, insa trecand si ei la randul lor prin provocari cu istorii personale similare cu ale noastre ale tuturor.

Ce va propun ?

Jucati-va si aici cu energiile. Infruntati problemele in diverse moduri, vedeti ce efect vor avea diferite abordari. Si incercati sa preintampinati pe cat posibil problemele cu detasare. Apoi sa permanentizati aceasta stare. Doar atunci ii veti putea ajuta si pe ceilalti. Asta evident in cazul in care doriti acest lucru. Cand va confruntati cu o situatie dificila nu va impacientati, faceti abstractie de acel val care va incearca. Mergeti pe mana experientei, ganditi-va la alte situatii mai vechi in care ati fost in astfel de momente grele si vedeti daca v-a ajutat atunci agitatia si nervii ? Analizati o situatie mai vehe si vedeti de unde a venit rezolvarea.

Puneti-va intrebarea: “care este motivul pentru care ma confrunt (din nou) cu asa ceva, oare ce am de invatat din asta ?” Toate acestea cat mai calm si detasat cu putinta. Veti gasi negresit raspunsul la intrebare. Si cunoscand cauza principala veti putea sa luati si cele mai bune decizii. Chiar si faptul ca nu amplificati starea de neplacere si va lasati purtati de degajare va va face mult mai bine si o sa va aduca in fata solutia sau oamenii de care aveti nevoie pentru rezolvarea problemei. Nu uitati, cand mintea nu e limpede ea nu vede padurea de copaci. Asa ca nu asteptati pana situatia ia amploare si va stapaneste aducandu-va in pragul disperarii. Banuiesc ca nu e cazul sa dezvolt de ce varianta asta nu e de preferat.

Si dupa cum imi spunea mie un prieten: nu exista probleme mari sau mici, exista doar probleme. Foarte adevarat. Eu insa voi mai adauga inca ceva. Exista o singura problema. Restul sunt falsuri. Daca acea singura problema este identificata si rezolvata celelalte falsuri vor dispare odata cu ea.

Cei doi lupi

Intr-o seara un batran indian Cherokee ii spune nepotului sau despre lupta care se da in oameni. El spune: “Copilul meu, lupta vietii se da intre doi lupi din interiorul nostru. Unul este Diavolul cel Rau. Este: mania, invidia, tristetea, regretele, aroganta, lacomia, autocompatimirea, vinovatia, resentimentele, sentimentul de inferioritate, minciunile, mandria falsa, superioritatea si Ego-ul.

Celalalt lup e Bun. Este: bucuria, pacea, dragostea, speranta, linistea, compasiunea, modestia, bunavointa, empatia, generozitatea, adevarul, compasiunea si credinta.”

Nepotul gandindu-se la toate astea un minut intreaba: “Si care lup invinge ?”. Iar batranul Cherokee ii raspunde simplu: “cel pe care il hranesti.”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.