Cred ca avem nevoie de acest mesaj din cand in cand. Si anume, sa-ti traiesti viata (a TA), indiferent ca e vorba de business sau de viata personala. Chiar daca poate parea putin cam dur, este de fapt un apel desteptator fata de “banalul vietii” care ne poate trage inapoi de pe calea noastra. Si pentru ca adesea aceasta capcana vine din locurile cele mai “safe” din viata noastra, ea trece nedetectata de sistemul nostru de alarma.

dezvoltare personala

“Peste 20 de ani vei fi mai dezamagit de lucrurile pe care nu le-ai facut decat de cele pe care le-ai facut. Asadar, ridica ancora. Carmeste vasul departe de portul sigur. Prinde vantul care sa umfle panzele. Exploreaza. Viseaza. Descopera.”
Mark Twain

Vi s-a intamplat vreodata ca atunci cand simti ca esti pe val, cand simti ca ai toate resursele de care ai nevoie cand simti ca acum este momentul, sa apara cineva drag si in care ai incredere si caruia i te destainui si ii spui ce ai tu in minte cu toata puterea ta, cu toata pasiunea ta si el sau ea cu doar doua cuvinte sa te lase fara aripi? Sunt sigura ca vi s-a intamplat, si cred ca nu numai o singura data, pentru ca sincera sa fiu mie mi s-a intamplat de multe ori de-a lungul vietii.

Bun, suntem in situatia asta, si as vrea sa identificam pasii pe care am putea sa ii facem sa trecem peste acest moment sa-i spunem “descurajant”. Pentru ca in fond si la urma urmei este o forma de descurajare, chiar dezamagire (daca persoana de la care vine e foarte aproape de sufletul nostru). Suntem dezamagiti pentru ca ceilalti nu vad potentialul nostru, suntem dezamagiti de faptul ca persoana careia ne impartasim planurile nu este solidara cu noi si nu ne sustine.

In primul rand sa vedem cine ar fi cei care ne pot taia aripile?

dezvoltare personalaPe primul plan sta familia

O vorba populara spune “ca nimeni nu a reusit sa fie profet in satul lui”. Ce vreau sa spun cu asta este ca cei care iti sunt apropiati au impresia ca te cunosc de cand lumea si nimic nou nu gasesc in tine. Cu alte cuvinte vin si iti zic “Ce stii tu…”; “Habar nu ai!”; “Altceva mai bun nu ai de facut?”; “O alta prostie mai mare ca asta nu am auzit”; sau una favorita: “Cand o sa incepi si tu sa faci ceva bun si nu o sa mai visezi la cai verzi pe pereti”.

 

Pe locul doi vin prietenii sau asa zisii amici

Aici trebuie sa identificam prietenii care vor sa te ajute si cei care nu au nici un interes sa te ajute. Cei care vor sa te ajute se uita la tine, te asculta sunt interesati de ce spui, dar raman setati doar pe o anumita parte din ce ai spus tu. Sa iau un exemplu: te duci la cel mai bun prieten al tau si il intrebi ce parere are despre un anumit lucru si cu toate ca tu ii spui sa iti spuna ce parere are despre acel lucru per ansamblu, el/ea se axeaza in raspuns doar pe ce nu i-a placut sau doar pe o anumita parte care adesea e irelevanta pentru tine. Ceilalti asa numitii “prieteni/amici” vad in tine o amenintare la felul lor de a fi. Ei se gandesc “nimeni de la nivelul meu nu a reusit, deci care ar fi sansele ca tu sa reusesti” sau “daca nu esti cu noi esti impotriva noastra si deci te excludem” si atunci involuntar sau nu sunt setati sa te traga si pe tine inapoi langa ei.

Pe locul trei sunt colegii de servici

Aici lucrurile se complica, pentru ca la servici totul e o competitie si atunci colegii sunt setati automat sa iti taie tie aripile pentru ca in felul acesta ramai la nivelul lor si nu mai cresti in companie. Natura locului de munca in societatea actuala nu este creata pentru a aduce un plus de valoare si de a creste ca si echipa, este setata pe a creste individual. Da stiu, se zice ca o companie este o echipa dar stiti bine la fel ca si mine ca nu e intotdeauna asa. Fiecare e pentru el si cresterea unuia poate fi perceputa o amenintare. Inca este mult de lucrat pe conceptul de echipe bine sudate si echipe ce pot face diferenta.

Pe locul patru se afla societatea

Societatea care iti spune ca nu esti bun de nimic, ca statul trebuie sa aiba grija de tine, ca esti atat de ingrat si ignorant incat nu vezi cate suporta statul pentru tine. Ca daca statul nu ar exista ar fi anarhie, statul care iti introduce senzatia de insecuritate prin mass-media si prin orice canal care ajunge la tine.

Si dupa ce am atacat, pe rand, in tot ce era “sfant” pentru noi, macar stim de unde ne pot veni pericolele in drumul nostru spre dezvoltare personala, autocunoastere si realizare a misiunii noastre in viata. Sa vedem cum am putea sa facem in asa fel incat sa contracaram aceste tendinte care se afla in jurul nostru.

“Tu ai de luat decizia de a trece mai departe. Nu se va intampla automat. Va trebui sa te ridici si sa spui, “Nu-mi pasa cat e de greu, nu-mi pasa cat de dezamagit sunt, nu voi lasa asta sa-mi ia ce am eu mai bun in mine. Eu ma duc inainte cu viata mea.”
Joel Osteen

E nevoie sa iesi din credinta si convingerea ca altii stiu mai bine ce e bine pentru tine

Incepe sa iti traiesti viata si “nu mai fi trait” de viata! Te-ai nascut cu un scop pe lumea asta, si pentru asta ai de trait, nu sa lasi viata sa curga pe langa tine, in timp ce tu mereu esti pe mal.  Nu te-ai saturat sa treaca timpul pe langa tine si sa zici “Urasc lunea pentru ca trebuie sa ajung la munca si de abia astept sa vina Vinerea”. Sa faci ce? Sa faci curat in casa? Sa mananci pana nu mai poti? Sa te intalnesti cu cineva cu care oricum nu vrei sa te vezi? Sa te duci prin cluburi si pe terase intr-o veselie si daca se poate in fiecare weekend? Incepe prin a-ti trai viata acum si aici. Incepe prin a iubi fiecare zi a saptamanii. Gandeste la oportunitatile pe care fiecare zi ti le poate da ? Gandeste cat de multe poti face intr-o zi? Cauta-ti oportunitatile. Stam in fiecare zi pe o gramada de oportunitati si nu suntem in stare sa le vedem, pentru ca nu ne formam un obicei din asta.

Si ce daca cel drag, iubitul(a)/sotul(ia) vin si iti zic ca “ce stii tu?”, ca “nu vezi ca viata e grea?”, ca “guvernul nu face nimic pentru noi”, uita de asta si mai bine intreaba-te ce poti face tu pentru tine. Dezvolta-te, in fiecare zi. Ca pana la urma tu iti traiesti viata, nu ti-o traieste nici iubitul/sotia pentru tine.

Te-as ruga acum sa faci un mic exercitiu. Dute in fata oglinzii. Ar fi bine sa ai o oglinda mare in care sa te vezi cu totul. Uita-te in oglinda si intreaba persoana cealalta din fata ta “Cum vrei sa iti traiesti viata?” ” Cum vrei sa fie fiecare zi a vietii tale?” “Ce vrei tu de la viata?” Incearca acest mic exercitiu de fiecare data cand simti ca cineva iti taie aripile. Pentru ca sa fiu sincera, nimeni nu iti taie aripile, nimeni nu vine la tine cu foarfeca aia mare sa iti taie aripile, tu ti le tai singur(a).

De ce?

Pentru ca iti e frica. Iti e frica ca o sa esuezi? Iti e frica de ceilalti care nu o sa te aprecieze? Ca ceilalti nu o sa vada ce inca nici tu nu vezi in tine?

Noi toti ne raportam la ce zic ceilalti despre noi dar uitam ceva, si anume ca noi suntem cei care ne judecam cel mai aspru. De aceea eu te rog pe tine cititorule – nu te mai judeca! Nu mai astepta ca altcineva sa iti spuna ce sa faci, si mai ales – nu copia. Incepe prin a-ti trai viata. Incepe prin a te bucura de ce ai si ce iti doresti sa ai. Intr-un fel sau altul dorintele noastre sunt doar ceea ce avem noi nevoie (asta am auzit-o pe strada de la o fata de 12-14 ani catre mama ei si mi s-a parut genial subiectul cu care unii tineri incep sa se ocupe astazi). Iar daca dorintele noastre sunt hotarate, decise si le urmam nimic nu ne poate opri. Pentru ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat “Universul” isi pune in miscare toate rotitele pentru a-ti indeplini tie ceea ce iti doresti. Cu conditia sa faci si tu cate un pas pe cararea dorintelor tale. Doar cate un pas pe rand. Vei fi uimit de rezultate, daca vei continua pasii. Cand punem o samanta in pamant o buna bucata de vreme nu vedem nici un rezultat, insa continuam sa ingrijim locul, sa-l udam, si …. dintr-o data, ca prin miracol, plantuta iese. Dar nu e miracol, e suma acelor mici actiuni intreprinse in a-i da samantei ce are nevoie pentru a deveni vizibila.

Si am sa-mi las mentorul, sa incheie pentru mine, in stilul sau specific:

“Lasa-i pe altii sa-si traiasca vietile lor neinsemnate, dar nu tu. Lasa-i pe altii sa se certe pe nimicuri, dar nu tu. Lasa-i pe altii sa se planga de rani neinsemnate, dar nu tu. Lasa-i pe altii sa-si abandoneze viitorul in mainile altora, dar nu tu.”
Jim Rohn


1 Comment

marius · February 16, 2013 at 6:26 pm

pot doar sa iti multumesc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.